Mama si fiu. Efectul Respect
Un nou titlu semnat de Emerson Eggerichs, autorul cartii "Dragoste si respect"

Ce trebuie sa vada fiecare MAMA in FIUL ei

"Ca mama, nu este niciodata prea devreme si niciodata prea tarziu sa aplici acest mesaj al respectului. Un baiat nu este niciodata prea mic sau prea mare."

—Sarah Eggerichs

Este adevarat: fiii si fiicele au nevoie in mod egal de dragoste si respect. Dar cercetarile arata ca nevoia simtita in momentele de stres si conflict este diferita la barbati si femei. Barbatii filtreaza lumea din jurul lor mai mult prin filtrul respectului. Daca esti mama unui baiat, cartea aceasta este pentru tine!
Exact asa cum a transformat milioane de relatii matrimoniale prin intelegerea biblica a dragostei si respectului, dr. Emerson Eggerichs aplica acum aceste principii uneia dintre cele mai importante relatii dintre toate: cea dintre mama si fiul ei. Cartea "Mama si fiu" iti arata cum sa folosesti Vorbirea Respectului si prezinta marturii ale mamelor care au incercat-o. Emerson iti prezinta un plan de joc nu doar ca sa vezi barbatul din baiat, ci si ca sa-i recunosti dorintele innascute relative la cucerire, ierarhie, autoritate, opinie, relatie si sexualitate.
Aceasta carte arata cum o mama trebuie sa vada mai departe de dragostea ei si sa-i ofere respect fiului ei.

Un baiat stie ca mama sa il iubeste, dar s-ar putea sa nu fie sigur ca ea il respecta.

Este usor sa ne raportam la nevoia existenta in noi toti, aceea de a simti dragostea de mama, dar este aceasta identica cu nevoia noastra de respect? Pornind de la ideea ca dragostea de mama este importanta, dar ca respectul este cheia pentru inima fiului ei, cartea de fata ne invata ceea ce trebuie sa stie orice mama si ce trebuie sa auda orice fiu.
Cu totii intelegem ca fetitele au nevoie de dragostea tatalui lor, dar nimeni nu promoveaza adevarul ca baietii (si barbatii) au nevoie de respectul mamei lor. Nu este de mirare ca mamele se simt lasate in bezna pe aceasta tema. Ceea ce face ca problema sa fie si mai urgenta, este ca mamele ii invata pe tati sa-si iubeasca fiicele, dar pe mame nu le invata nimeni care sunt modurile specifice de a arata respect fiilor lor, cel putin nu intr-un mod aplicabil si explicat pe indelete. Chiar si la baieti, Efectul Respect este absolut uluitor cand este aplicat cum se cuvine.
In cartea "Mama si fiu", dr. Emerson Eggerichs ridica manusa, umple vidul si le ajuta pe mame sa puna capat Ciclului Nebuniei cu fiii lor—sa aplice respectul indiferent de varsta, indiferent de greselile din trecut.

Cuprins

Introducere: O marturie
1: De ce aceasta carte?
2: Sa intelegem cum arata respectul pentru baieti
3: Un plan de joc: Mama indruma cu respect
4: Sa vedem barbatul in baiat: Cele sase dorinte ale sale: C.I.A.O.R.S.
5: Cucerirea: Sa-i respectam dorinta de a munci si a realiza
6: Ierarhia: Sa-i respectam dorinta de a purta de grija, a proteja si chiar a muri
7: Autoritatea: Sa-i respectam dorinta de a fi puternic, a conduce si a lua decizii
8: Opinia: Sa-i respectam dorinta de a analiza, a rezolva si a sfatui
9: Relatia: Sa-i respectam dorinta de prietenie umar la umar
10: Sexualitatea: Sa-i respectam dorinta de intelegere si "cunoastere" sexuala
11: O privire empatica asupra obiectiilor aduse de mame respectarii baietilor
12: Iertarea

Anexa A: Un inceput rapid: Pentru cele care se simt presate de timp
Anexa B: O lista de verificare: Pune in practica D.I.I.D.I.R. pentru cele sase dorinte ale sale: C.I.A.O.R.S.
Anexa C: Probleme ale fiicelor, femeilor adulte si mamelor
Multumiri
Note
Despre autor

Introducere.

O marturie

In calatoriile mele prin lume din ultimele doua decenii, in timp ce exploram dinamica relatiilor sanatoase de familie, un lucru mi-a devenit extrem de clar.
Baietii au nevoie de respect din partea mamei.
Ei au nevoie nu doar de dragostea ei, ci si de respectul ei. Acesta este mesajul cartii de fata si cred ca iti va transforma relatia cu fiul tau asa cum doar in vis ai visat. Asta nu se va intampla datorita celor scrise de mine. De fapt, ma voi stradui din rasputeri sa nu ma pun in cale. Se va intampla datorita faptului ca principiul acesta are darul de a schimba viata prin simplitatea sa, patrunzand pana in strafundurile sufletului de baiat.
Cand vine vorba de respectul dintre mama si fiu, ceea ce vor sa spuna cei mai multi este ca o mama are nevoie de respectul fiului ei. Iar pana aici sunt de acord din toata inima. Baietii trebuie sa fie respectuosi. De fapt, am scris o carte intreaga despre nevoia parintilor de a fi respectati de copiii lor, intitulata Dragoste si respect in familie. Dar aceasta este numai jumatate din ecuatie, mai cu seama cand treci de la parinti, ca ansamblu, la relatia dintre mama si fiul ei, relatie caracterizata de o unicitate si o frumusete aparte.
Am explorat pe scurt aceasta relatie in "Cresterea copiilor: roz si albastru," unul dintre capitolele cartii Dragoste si respect in familie. Acolo le spun mamelor, in cateva cuvinte, ca baietii lor "albastri" au nevoie de respect in acelasi fel in care fetele lor "roz" au nevoie de iubirea tatalui lor. Da, si baietii si fetele au nevoie in mod egal de dragoste si de respect, dar eu arat ca nevoia simtita in momentele de stres si conflict este diferita la barbati si femei. Cercetarile confirma acest lucru. Barbatii filtreaza lumea din jurul lor mai mult prin filtrul respectului.
Fascinant este faptul ca mamele au pus imediat in practica aceasta invatatura si au inceput sa-mi trimita sute de relatari si marturii in jurul acestei revelatii. Cu mare entuziasm, au pus in aplicare vorbirea respectului cu fiii lor, indiferent daca aveau patru sau patruzeci de ani. Judecand dupa scrisori, din care pe multe le vei citi in aceasta carte, au avut parte de rezultate uluitoare.
Ingaduie-mi sa-ti impartasesc o astfel de marturie in aceasta introducere, pentru a pregati terenul. Aceasta mama a citit capitolul "Cresterea copiilor: roz si albastru" si l-a pus in practica in interactiunea ei zilnica cu fiul ei. Iata Efectul Respectului.
Uite ce a scris:

Intr-un final, concluzionasem—cu toate ca nu eram gata sa cred ca este chiar asa—ca baiatul meu de sapte ani pur si simplu are una din acele personalitati posace si deprimate si ca e mai bine sa accept asta, in loc sa doresc sa-l vad mai fericit. Ar trebui sa-l invat sa fie recunoscator pentru toate binecuvantarile de care are parte.
Insa dupa ce am aplicat respectul asa cum ati sugerat dumnea-voastra, el s-a schimbat. De pilda, intr-o seara, nu demult, a venit la mine intr-o stare neobisnuit de fericita si de calma si mi-a zis: "Ma simt asa de fericit," pe un ton extrem de multumit, aproape sentimental. A fost ceva deosebit pentru mine! Acesta era copilul meu care, potrivit comportamentului sau consecvent de la nastere, ar fi fost etichetat drept melancolic/coleric. Imi spunea adesea—si mi se rupea inima—ca e "trist si nu stie de ce". Eu incercam sa vorbesc cu el, sa rezolvam problemele, si ma rugam pentru el si cu el in mod regulat. Dar de obicei parea cu adevarat fericit numai cand se intampla ceva interesant, o vizita la gradina zoologica sau la prieteni, dar apoi, in drum spre casa, imi spunea ca e "plictisit" (cred ca incerca de fapt sa-si exprime nefericirea).
Cand am inceput sa aplic principiile respectului, parea mai calm, mai putin frustrat, mai putin agitat launtric (respectul meu parea sa-i usureze tensiunea interioara) si mai iubitor... De atunci, vine la mine si, in loc sa caute sa-mi atraga atentia, ma imbratiseaza, ma priveste in ochi, zambeste cu zambetul cel mai dragalas si mai fericit si-mi zice: "Esti cea mai buna mama din lume!" Oaa! Pana acum nu s-a mai intamplat ceva atat de minunat intre noi. Manifestarea respectului meu pentru el i-a declansat afectiunea pentru mine... Vad rezultate frumoase si semnificative.
Nu demult, a venit iar la mine si mi-a zis: "Nu stiu de ce, dar sunt asa de fericit!" Iar eu m-am gandit in sinea mea: Eu stiu de ce, scumpetea mea. Pentru ca am invatat sa-ti arat respectul dupa care nici macar nu stiai ca strigi si de care nici macar nu stiam ca ai nevoie. De atunci este mult mai calm si mai multumit. Este mai dispus sa fie atent si rareori imi intoarce vorba sau chiar deloc. Afectiunea lui pentru mine a crescut mult; in timpul zilei vine la mine, ma imbratiseaza si ma saruta. Incep sa ma bucur de rasplata cresterii copiilor la un nivel mult mai profund. Acum parca suntem prieteni, in loc sa ne luptam tot timpul pentru putere.
Imi doresc mult sa pot afla metode si mai practice despre cum sa-i arat respect. Navighez in ape necunoscute... imi iau inima in dinti si fac ce spune cartea, cu toate ca pentru creierul meu "roz" nu are niciun sens...
A fost mult mai dificil sa invat cum sa arat respect ca parinte, pentru ca tot vreau ca micul meu intai nascut cu vointa puternica sa stie ca nu el e seful.
Am incercat si sa-mi fac timp in fiecare zi ca sa ma opresc din activitate, sa ma uit la el si sa-l ascult cu adevarat, acordandu-i atentia mea neimpartita cand vrea sa-mi spuna ceva, in loc sa continui sa fac sapte lucruri deodata.
Parca e o mica minune—apropierea si afectiunea de care tanjeam sa ma bucur cu fiul meu au aparut in sfarsit. El se simte in sfarsit respectat (oh, ce mi-as dori sa fi stiut cum sa fac asta mai demult!) si fericirea lui este vizibila. Nu pot jeli numerosii ani dificili pe care i-am avut; trebuie sa "[uit] ce este in urma mea si [sa ma arunc] spre ce este inainte", deoarece Dumnezeu are mult mai multi ani buni inainte pentru noi si pentru relatia noastra infloritoare.
Si mama a observat ca baiatul a fost mult mai linistit cand am fost in vizita la ea, acum cateva zile. I-a spus si surorii mele, care are cinci baieti, despre minunata transformare de care ne bucuram eu si fiul meu. Voi da sfara in tara! Dumnezeu sa va binecuvanteze!

Marturia aceasta ti se pare prea frumoasa ca sa fie adevarata? Va trebui sa decizi in timp ce lecturezi cartea. Iti pot spune un lucru: si alte mame povestesc cu acelasi entuziasm. Le vei auzi parerea pe masura ce vom continua cu urmatoarele:

• De ce aceasta carte?
• Sa intelegem cum arata respectul pentru baieti
• Un plan de joc: Mama indruma cu respect
• Sa vedem barbatul in baiat: Cele sase dorinte ale sale: C.I.A.O.R.S.
• Cucerirea: Sa-i respectam dorinta de a munci si a realiza
• Ierarhia: Sa-i respectam dorinta de a purta de grija, de a proteja si chiar a muri
• Autoritatea: Sa-i respectam dorinta de a fi puternic, de a conduce si a lua decizii
• Opinia: Sa-i respectam dorinta de a analiza, a rezolva si a sfatui
• Relatia: Sa-i respectam dorinta de prietenie umar la umar
• Sexualitatea: Sa-i respectam dorinta de intelegere si "cunoastere" sexuala
• O privire empatica asupra obiectiilor aduse de mame respectarii baietilor
• Iertarea

Sarah, sotia mea, a spus ani de-a randul: "Daca as fi stiut aceste lucruri cand aveam baietii mici (acum au treizeci si ceva de ani), as fi fost o mama mai buna."
Asta nu inseamna ca iubirea lui Sarah a fost lipsita de importanta. Dragostea de mama este vitala. De fapt, dragostea de mama este exemplul tipic de altruism.
"Dar, Emerson, trebuie sa te intreb: dragostea si respectul nu sunt sinonime? Daca folosesti cuvantul dragoste ar trebui sa mearga, nu?" Nu, nu va merge. Aceste doua cuvinte nu au acelasi inteles. Sotul nu ii ofera sotiei o felicitare pe care scrie: "Iubito, te respect mult!" Aceste cuvinte nu sunt sinonime. O mama isi poate iubi baiatul fara sa-l respecte, tot asa cum lucreaza la serviciu pentru un sef pe care il respecta, dar nu il iubeste. Cand se gandeste la asta, isi da seama ca aceste cuvinte sunt diferite.
Iti pot spune un lucru: un baiat stie ca mama lui il iubeste, dar ii poate lipsi increderea ca ea il respecta. Sarah a observat, impreuna cu mine, Efectul Respectului la sute de mame care sunt absolut uluite, la fel ca mama acelui baietel de sapte ani. Iata cateva citate pe care le-am extras din scrisorile primite in ultimele cateva luni:

• Ce diferenta!
• Am fost absolut uimita.
• Intr-un fel, m-a lasat fara cuvinte.
• Pentru mine a fost grozav.
• El niciodata nu spusese primul "Te iubesc".
• Mi-a schimbat viata.
• Le-a vorbit inimii.
• Relatia mea cu fiul meu s-a imbunatatit peste noapte.
• Aceste lucruri l-au facut pe fiul meu sa zambeasca asa cum n-am mai vazut pana acum.
• Am fost intr-o usoara stare de soc si euforie in acelasi timp.
• Simteam din vocea lui si vedeam in emailurile lui ca parea mai increzator in masculinitatea sa.
• Nu va mint! M-a vazut scotand sacul cu gunoi din lada si mi l-a luat din mana, zicand: "Las’ ca-l duc eu afara, mami." Apoi a venit in casa si s-a oferit sa-si stranga jucariile si sa le duca in camera lui. Era sa cad jos.

Esti gata sa afli mai multe? Sarah vrea sa-ti comunice urmatorul lucru: "Ca mama, nu este niciodata prea devreme si niciodata prea tarziu sa aplici acest mesaj al respectului. Un baiat nu este niciodata prea mic sau prea mare."