Mlădiţa este exact ca viţa în fiecare aspect – aceeași natură, aceeași viaţă, același loc, aceeași lucrare. În toate acestea, ele sunt în mod inseparabil una. La fel, și credinciosul are nevoie să știe că este părtaș naturii divine, că are însăși natura și caracterul lui Cristos și că unica lui chemare este cea de a se consacra unei asemănări perfecte cu Cristos. Mlădiţa este o imagine perfectă a viţei, singura diferenţă fiind că una este mare și puternică și este sursa puterii, pe când cealaltă este micuţă și plăpândă, depinzând mereu de puterea pe care o primește prin viţă. În același mod, credinciosul este și trebuie să fie imaginea perfectă a lui Cristos.

...

Rodul este singurul scop al existenţei mlădiţei, iar dacă ea nu rodește, stăpânul viţei o îndepărtează. Viţa este gloria stăpânului viţei; mlădiţa este gloria viţei; rodul este gloria mlădiţei. Dacă mlădiţa nu rodește, este lipsită de orice slavă sau valoare; ba mai mult, ea este o pricină de întristare și o piedică, astfel că stăpânul viţei o înlătură. Singura raţiune a existenţei mlădiţei, singura trăsătură distinctivă a unei adevărate mlădiţe a Viţei cerești, singura condiţie cu care Stăpânul divin îi îngăduie să aibă parte de viaţa Viţei este aceea de a rodi.