Suntem fiinţe aflate în permanentă raportare la ceilalţi şi la lumea lucrurilor cu care ne preocupăm. De un secol încoace, filozofii şi psihologii au sesizat că această intimitate cu universul încojurător nu se realizează doar intelectual, ci e, în mod fundamental, colorată afectiv. O reţea complexă de emoţii şi dispoziţii ne determină atitudinile pe care le adoptăm în diferite situaţii, deciziile şi proiectele. Suntem, altfel spus, rezultatul propriei afectivităţi şi avem inteligenţă emoţională.

Dar, dacă acest lucru nu e neapărat o noutate din punct de vedere filozofic, abia de curând cercetările din neuroştiinţe şi psihologie i-au confirmat validitatea. Mai mult, dincolo de fundamentarea ştiinţifică a acestei ipoteze, cercetătorii au mai studiat şi modul în care rezervorul afectiv uman poate fi folosit pentru a îmbunătăţi atât relaţiile de familie, cât şi pe cele profesionale.

Iar dacă eşti liderul unei comunităţi, atunci lucrurile devin mai complicate - eşti gestionarul unor fluxuri de emotivitate pe care trebuie să ştii să le temperezi sau, dimpotrivă, să le potenţezi, astfel încât comunitatea pe care o conduci să rămână unită şi să dea randamentul dorit.

>> Cum ar arăta viaţa noastră, dacă instituţiile în care lucrăm ar fi conaduse de lideri care ne inspiră? Cum ar fi şcolile în care învaţă copiii noştri, dacă profesorii ar pune accent pe dezvoltarea inteligenţei emoţionale? Şi ce s-ar întâmpla, dacă ne-am folosi cu inteligenţă emoţiile în familie şi în comunitate?

>> În paginile cărţii de faţă se regăsesc experienţele multor lideri cu o inteligenţă emoţională deosebită. Din cercetarea acestor cazuri, au ieşit la iveală răspunsuri la întrebări vitale privind conducerea bazată pe inteligenţă emoţională. De exemplu, ce resurse le sunt necesare liderilor, pentru a fi eficienţi? De unde îşi trage forţa lăuntrică un lider? Cum îi inspiră pe cei din jur? Cum creează un climat favorabil inventivităţii, performanţei şi relaţiilor interumane?

>> Iar răspunsurile sunt esenţiale, pentru că dimensiunea emoţională a activităţii de conducere – uneori invizibilă, alteori ignorată – determină cât de bine vor funcţiona toate celelalte aspecte organizationale. Altfel spus, acţiunile liderilor şi stările lor de spirit au un impact covârşitor asupra celor pe care îi îndrumă.

>> Conducerea bazată pe inteligenţă emoţională inspiră şi stimulează pasiunea şi entuziasmul; de asemenea, susţine motivaţia şi devotamentul. Cei care şi-au dezvoltat abilităţile emoţionale au început să se cunoască mai bine, să manifeste mai multă empatie, să dea dovadă de mai multă stăpânire de sine şi să beneficieze de relaţii interumane mai armonioase. În final se dovedeşte că maniera în care relaţionăm cu noi înşine şi cu ceilalţi, numită de Daniel Goleman „inteligenţă emoţională“, garantează reuşita în viaţă într-o măsură mai mare decât acumularea de titluri şi diplome.