Nu ne-am gandit si nici n-am visat vreodata ca de la trei sau patru bolnavi fara adapost, ingrijiti in doua camarute din Dumbrava, vom ajunge sa adapostim in noua ani peste sapte sute de oameni. Batrani, cu toate bolile posibile, alcoolici, cu tentative de suicid, bolnavi psihic si multe alte categorii de oameni au fos trimisi cu ambulanta de la spitale sau din ale locuri pentru a gasi adapostul si ingrijirea de care au atata nevoie. E o deosebita onoare pentru noi sa le putem fi de folos.
Ne socotim privilegiati si-I multumim lui Dumnezeu pentru tot ceea ce a facut pentru noi si pentru acesti oameni. Le multumim, de asemenea tuturor celor care ne-au sustinut si sprijinit in ceea ce facem, oferindu-le aceasta carte in care pot descoperi si intelege, intr-o oarecare masura, viata de la Dumbrava si o mica frantura din trairile mele. Vor putea descoperi nu doar bucuriile si satisfactiile de care am avut parte, ci si lucrurile care m-au intristat, care uneori m-au facut sa plang, dar prin care "am invatat sa umblu" sprijinindu-ma pe El si cautand sa fiu intotdeauna la inaltimea chemarii Lui.