Ucenicii erau nişte oameni care fuseseră cu Domnul Isus timp de trei ani, Îl auziseră predicând şi văzuseră minunile pe care le-a făcut; Îl văzuseră răstignit şi mort pe cruce, văzuseră cum trupul Lui a fost dat jos de pe cruce şi pus într-un mormânt: şi văzuseră şi mormântul gol. Nu numai atât, dar Îl văzuseră cu proprii lor ochi când a apărut înaintea lor în camera de sus şi în diferite alte locuri, şi primiseră învăţăturile Lui şi explicaţiile Lui din Vechiul Testament, iar acum Se afla cu ei în acel moment când erau laolaltă pe Muntele Măslinilor. Poate vă gândiţi: ce altceva le mai trebuia, erau nişte persoane care avuseseră parte de cea mai bună pregătire pe care o putem concepe ca să devină predicatori. Aveau toate faptele, fuseseră martori, ce altceva le mai trebuia? Totuşi, spune Domnul Isus, „rămâneţi acolo unde sunteţi, căci aveţi nevoie de ceva în plus, aveţi nevoie de putere”. Şi acest lucru li s-a întâmplat, desigur, în ziua Cincizecimii.

Fie ca Dumnezeu să ne dea Har în această privinţă. Nu este o chestiune de controversă, nici de a dovedi cine are dreptate şi cine nu are. Problema care ne stă înainte este starea Bisericii creştine, slăbiciunea ei, letargia în care se află, într-o lume în flăcări, o lume care se îndreaptă spre pierzare. Noi suntem trupul lui Cristos, dar de ce avem nevoie? Avem nevoie de putere! De puterea de la Rusalii! Să nu-L aşteptăm noi cu un cuget, într-un gând şi într-un duh, în aceste zile care vin şi să nu ne rugăm noi să-Şi deschidă din nou zăgazurile cerului şi să toarne peste noi Duhul Sfânt cu nemărginita putere renăscătoare?

Aş dori să precizez faptul că motivul pentru care fac acest studiu nu este din cauza vreunui interes teoretic sau academic. Am o singură grijă. Pentru mine, singurul lucru care trebuie să ne inunde mintea în acest moment este nevoia unui botez cu Duhul Sfant care să scoată Biserica creştină din formalitate, din letargie şi din moarte. Nimic nu este mai urgent decât o mare trezire spirituală. Suntem martori ai decăderii morale. Nu are nici un rost să o condamnam doar? Sper să vă pot arăta cât este de zadarnic. Este nevoie de această putere a Duhului Sfânt peste Cuvânt, de o autentificare a mesajului, a mesajului ortodox al Bisericii creştine, de o cernere a adevărului de minciuna, iar apoi, este nevoie ca Dumnezeu să se pogoare peste acest cuvânt al adevărului. Este nevoia supremă, iar după părerea mea, toţi aceia care sunt preocupaţi de acest lucru urmează exact călăuzirea Duhului Sfânt Însuşi.

Cuprins

• Botezul cu Duhul Sfant şi naşterea din nou


• Binecuvântata nădejde


• O experienţă care ni se întâmplă nouă


• Umplerea cu Duhul Sfânt


• Cunoaşterea prezenţei Lui prin simţuri


• Bucurie, dragoste şi înţelegere


• Vestiţi cu îndrăzneală


• Darurile care autentifică


• După cum voieşte Duhul


• Cercetaţi duhurile


• Cunoaşterea şi Cuvântul


• Măsuri de siguranţă împotriva erorilor


• Isus este Domnul


• Căutarea darurilor


• Cum să ţinem în frâu vorbirea în limbi


• Botezul cu Duhul Sfânt şi sfinţirea


• Pecetea Duhului Sfant


• Lupta care merită dusă


• Primiţi Duhul Sfant


• Căutaţi botezul cu Duhul Sfant


• Când vine deznădejdea


• Ferice de cei ce plâng


• Biserica şi Rusaliile


• Calea spre trezirea spirituală