Ideea de luptă cu patimile provoacă imediat asociaţii cu vechii nevoitori, cu pustnicii din Egipt, cu mănăstirile – şi, în general, experienţele ascetice, lupta cu patimile, sunt socotite de către mulţi o treabă pur călugărească. „Noi suntem oameni neputincioşi, trăim în lume, ce mare lucru să facem noi...” Aceasta este, bineînţeles, o rătăcire profundă. Orice creştin ortodox, fără excepţie, este chemat să se lupte, să poarte război zi de zi cu patimile şi cu deprinderile păcătoase – iar expunerea asceticii ortodoxe este cel mai uşor de făcut pe baza învăţăturii despre cele opt patimi omeneşti şi despre lupta cu acestea.
Am alcătuit această modestă carte pe temeiul Sfintei Scripturi, al literaturii ascetice patristice şi al propriei experienţe preoţeşti, măruntă câtă este. Învăţătura Bisericii despre patimi şi despre lupta cu ele este transpusă în carte în contextul vieții contemporane, pentru creştinii ortodocşi cărora Dumnezeu le-a dat să trăiască şi să se mântuiască în secolul al XXI-lea. Mi-am asumat, de asemenea, îndrăzneala de a folosi unele cunoştinţe din domeniul psihologiei practice, aplicate, interpretându-le prin prisma învăţăturii Sfinţilor Părinţi despre lupta cu patimile, aşa cum făcea şi Sfântul Teofan Zăvorâtul. Iar scopul acestei lupte e unul singur: dobândirea iubirii de Dumnezeu şi de aproapele, căci în aceste două porunci se cuprind toată Legea şi prorocii (Mt. 22, 40).