Condiţia mântuirii noastre, condiţia mântuirii altora şi condiţia mântuirii tuturor oamenilor pentru care şi la care a venit Domnul Hristos este ca întâi să fim în voia lui Dumnezeu nişte copii ai Lui, născuţi din nou, trăind în toată lumina Evangheliei Sale; iar după aceea să mergem şi să propovăduim aceasta şi altora.
Atunci vom avea nu numai ce să le spunem, ci şi ce să le arătăm tuturor.

Naşterea din nou trebuie să o repetăm de mii de ori, şi tot nu va fi prea mult, este o transformare totală, ca o a doua naştere a sufletului, după prima naştere a trupului nostru. Este clipa fericită şi cerească a legământului nostru cutremurător şi unic, pus de bunăvoie şi din tot sufletul ca o predare totală şi definitivă, clipa când spui cu gura ta, cu condeiul tău, cu lacrimile tale, cu toată fiinţa ta: Al Domnului sunt! (Is 44,5).

Atunci, Cuvântul lui Dumnezeu, care este Apa, îi curăţă omului mintea şi-i dă o cunoaştere nouă. Iar Duhul lui Dumnezeu, Care este Puterea, îi curăţă omului inima, dându-i o simţire nouă.

Aceasta este taina pocăinţei, taina transformării, taina şi minunea transfigurării de pe Taborul fiecăruia dintre cei care au suit până acolo.

Acesta este şi numai acesta poate fi omul cel nou, care apoi umblă numai după lucrurile Duhului, pentru că el a devenit un om duhovnicesc. Şi nu mai umblă după lucrurile firii pământeşti, pentru că el a rupt-o pentru totdeauna cu firea pământească.

Trebuie să se adâncească statornic în conştiinţa fiecăruia dintre noi adevărul că:  Lucrarea Oastei n-a renunţat niciodată la misiunea rânduită ei de Dumnezeu, de a fi o primăvară înnoitoare în viaţa Bisericii noastre şi un salt de trăire nouă şi înaltă în viaţa poporului nostru.

Un rost mai secundar şi un rol mai mic nu şi-a admis Oastea Domnului niciodată. Viaţa Bisericii noastre şi a neamului nostru trebuie îmbrăţişată toată. Cu mai puţin n-am vrut şi să nu vrem să ne împăcăm în nicio vreme!

Niciodată n-am acceptat ca Oastea Domnului să devină o căruţă izolată pe o stradă pustie. Şi nici o remorcă ataşată înapoia vreunei secte. Nici măcar „ceva nou”, dar izolat de Biserică şi de popor. Asta ar fi tot o sectă.

Vrem totul, vrem mântuirea întregii Biserici şi ridicarea întregului neam. Mai mult da, dar mai puţin nu.

Urmaşi ai noştri! Acesta este idealul, acesta scopul, acesta ţelul. Să nu vă luaţi niciodată privirile de la el!

Dacă nu vă veţi socoti înfrânţi niciodată, dacă nu veţi renunţa la ideal niciodată, dacă nu vă veţi rupe de el niciodată, îl veţi atinge.

Noi suntem generaţia lui Moise, poate nu vom ajunge să intrăm în Canaanul spre care v-am pornit pe voi. Dar voi sunteţi generaţia lui Iosua şi îl veţi cuceri!

Dumnezeu este cu voi, dacă voi veţi fi cu El şi dacă nu veţi renunţa niciodată la ţelul pe care vi l-a rânduit Hristos.

Să nu renunţaţi niciodată şi nici unul!