„Versuri de la inimă spre inimă” e o colecție de poezii scrise de Samuel Lupu, în care a sădit din trăirile sale de zi cu zi. Autorul își deschide inima spre a încuraja inimile doritoare de a trăi mai aproape de Dumnezeu.

Cuvânt înainte

„Versuri de la inimă spre inimă” e o colecție de trăiri profunde, adevărate izvoare de apă vie ce țâșnesc din inima lui Samuel, gata să împrospăteze sufletele noastre însetate, care își continuă călătoria prin arșița pustiului acestei lumi.

Poeziile lui sunt mici altare pe care a adus ca ofrandă Domnului trăirile personale îmbibate cu duh ce vibrau în acel moment în inima lui.

Bucuria, pacea, mângâierea, încrederea, speranța sunt giuvaiere pe care le veți găsi ascunse în aceste versuri ce s-au născut într-o inimă smerită care L-a întâlnit cândva pe Isus.

Tot ce este scris în acestă carte e o mireasmă de la viață spre viață, de la inimă spre inimă.

-- Corneliu Matei

A fi om

Înainte de-a începe,
Înainte de-a fi domn,
Chiar de nimeni nu te vede,
Tu încearcă să fii om.

De nu ai avere-n lume,
Doar o casă și un pom,
Frumos e să ai un nume,
Toți să știe că ești om.

Nu cultura te ridică,
Singur când îți faci un tron,
Când la oameni le e frică,
Ești dușman, nu mai ești om.

A fi om nu-nveți la școală,
Nici profesori nu găsești,
Să ai inimă domoală
Și pe oameni să-i iubești.

Nu cu vorba, ci cu fapta,
Nu e greu de observat.
Unu-așteaptă doar răsplata,
Altu-i binecuvântat.

Om, e greu a fi în viață,
Când ești om te au de „tut”.
Însă tu, adu speranță,
Spune-le că tu ai vrut…

Fii o scumpă amintire,
Dacă poți, fii chiar un domn.
Cea mai mare prețuire,
E când omul este om.