Micul Arthur von Bergen era deja in varsta de trei zile cand l-a vazut tatal sau pentru prima data. Bebelusul statea cu mainile incrucisate  in patutul lui aflat in spitalul din Moutier. 

"Asta o sa fie candva preot", i-a profetit moasa.

"Vai de mine, sper ca nu!", s-a aparat el inspaimantat.

Mai tarziu, cand urca muntele pe drumul acela obositor de doua ore spre casa, Dumnezeu i-a vorbit. Ce-ar fi, daca Dumnezeu ar vrea cu adevarat sa-l cheme pe acest copil in lucrare? In cele din urma tatal a fost gata sa-I zica "da" lui Dumnezeu.

Arthur a crescut in mica gospodarie taraneasca a parintilor impreuna cu cei trei frati ai sai. Tatal era taran si cioban pe muntele Moron. Vara era plina de fiecare data cu multa treaba, caci pe langa lucrul pe propriile ogoare pazeau pe pasunea alpina vacile din satul aflat in vale.

Iarna era lunga si grea. Vantul vuia neindurator si viscolea zapada, facand troiene inalte de peste un metru. Copiii isi croiau cu greu drum in fiecare zi prin zapada aceea mare cand se duceau la scoala din satucul Champoz.

Mai tarziu, ca postas iubit, Arthur a avut relatii bune cu clientii sai, iar unele intamplari petrecute cu ei i-au ramas neuitate. Inca pe de atunci era un crestin convins, practicant. El Il primise pe Cristos ca Salvatorul si Domnul sau personal si simtea ca Dumnezeu il voia ca mesager al evangheliei. Arthur a devenit evanghelist cu norma intreaga, un predicator binecuvantat, si un consilier spitirual. Darul sau special era acela de a ilustra niste adevaruri biblice cu experiente personale. Cele mai multe dintre aceste intamplari sunt povestite in mod evocator si viu in aceasta carte captivanta.