Creştinismul este religia cea mai necunoscută a lumii occidentale. Aceasta nu se datorează unei lipse de informaţii, ci, din contră, unei supraabundenţe de informaţii. De altfel, aceste informaţii au de obicei un mod specific demn de remarcat: sunt grotesc de false.

Dintr-un anumit punct de vedere, lucrul acesta nu este chiar atât de rău. Se poate trăi bine având convingeri false. Multă vreme se credea că prin artere ar curge aer, iar mult timp s-a acceptat faptul că ar exista zmei şi însăşi convingerea că Pământul ar fi sub forma unui disc nu i-a împiedicat pe oameni să ducă o viaţă plină de sens.

Fake news (ştirile false) ar putea chiar să provoace plăcere. Cine ar vrea să vadă lumea de dimineaţă până seara aşa cum este ea? Şi chiar la nivel pur personal, reprimarea este o capacitate importantă de a rămâne în viaţă. Celui care încearcă să lase ca părţile întunecate ale istoriei vieţii sale să meargă alături de el îi este greu să trăiască.

Totuşi, în privinţa informaţiilor false despre creştinism nu este vorba despre nişte mici erori fără semnificaţie, falsificări făcute de un amator sau de înşelăciuni inofensive. Aceste informaţii false au zdruncinat creştinismul în inima sa şi l-au lipsit de credibilitate (…)

Jürgen Habermas, cel mai cunoscut filosof german, care s-a declarat pe sine ca fiind „afon la nivel religios”, cerea de aceea cu cuvinte dramatice cel puţin „traduceri salvatoare” ale terminologiei iudeo-creştine despre asemănarea omului cu Dumnezeu. Doar aşa, crede Habermas, s-ar putea asigura acceptarea generală a conceptului de demnitate a omului, un concept central pentru orânduirea societăţii noastre. El îşi doreşte creştini care să fie percepuţi în discursul public drept cetăţeni religioşi. Totuşi, această dorinţă pioasă din partea unui agnostic se loveşte de creştini care tind mai degrabă să treacă sub tăcere credinţa lor ca o chestiune privată. Înainte de toate, tocmai pentru că ei se ruşinează de istoria creştinismului (…)

Cu totul diferită a fost abordarea lui Arnold Angenendt. El n-a voit nicidecum să menajeze Biserica, dar nici n-a acceptat pur şi simplu istorii de scandal doar pentru că aspectul lor sinistru suna atât de plăcut sau pentru că povestea lor era mereu repetată. Omul de ştiinţă renumit la nivel internaţional s-a folosit de mintea lui şi de priceperea lui ştiinţifică şi a cercetat la rece. Cu rezultate impresionante. Această îndelungată muncă se află şi la baza cărţii de faţă.

Prin urmare, şi aici poate fi vorba doar despre o istorie a scandalului creştinismului, lipsită de prejudecăţi, la care s-a lucrat cu scalpelul ştiinţei. Este posibil ca la sfârşit scandalurile să fie efectiv scandaluri şi chiar dacă s-ar constata că faptele istorice descriu o cu totul altă imagine, nici chiar o istorie a creştinismului fără scandaluri nu ar constitui, desigur, nici pe departe un motiv de a deveni creştin. Există convingeri complet nesănătoase care produc efecte istorice deosebit de vindecătoare. Prin urmare, aici nu este vorba de o mărturisire de credinţă, ci de istorie, de istoria reală deosebit de interesantă a celei mai mari religii a omenirii din toate timpurile. Iar pentru cititorul interesat, nu în cele din urmă, de formarea occidentală şi de iluminismul european în sensul cel mai bun.

Eu am redactat textul, însă substanţa istorico-ştiinţifică a acestei cărţi se datorează în mare măsură profesorului dr. dr. h.c. Arnold Angenendt şi colaboratorilor săi, bărbaţi şi femei, care s-au îngrijit ca această carte să transmită dincolo de Toleranz und Gewalt (Toleranţă şi violenţă) stadiul cel mai recent al cercetării istorice. Cartea este complet reorganizată şi completată cu unele teme pentru a cuprinde pe cât posibil toate evenimentele critice ale istoriei Bisericii (…)

Astfel se poate vedea cum o mică sectă iudaică din Imperiul Roman devine o religie la nivel mondial, apoi modul în care ea va face din acest imperiu un imperiu creştin şi cum s-a ajuns, în cele din urmă, ca germanii victorioşi să devină germani creştini. Se mai poate descoperi ce au fost cu adevărat cruciadele, la ce cunoştinţe uimitoare a ajuns între timp cercetarea cea mai recentă despre Inchiziţie, persecutarea vrăjitoarelor şi misiunea în mijlocul indienilor şi ce datorăm noi Iluminismului şi ce nu. La implementarea drepturilor fundamentale ale omului a apăsat creştinismul pe pedala de frână sau pe cea de acceleraţie – sau pe amândouă? Ce este cu emanciparea femeilor, cu revoluţia sexuală şi, înainte de toate, cum stă creştinismul cu adevărat faţă de Holocaust?

Şi aşa, la sfârşit, a devenit o carte pentru creştinii cărora nu le este teamă de adevăr şi pentru toţi ceilalţi, ca să înţeleagă mai bine de unde vin.

Dr. med. dipl.-teol. Manfred Lütz