In perioada de inceput a crestinismului, accentual era pus pe Isus Hristos si pe Imparatia Lui – nu pe teologie. Bineinteles, exista doctrine fundamentale pe care crestinii le-au considerat intotdeauna esentiale credintei. Dar, cumva, aceste lucruri considerate esentiale au crescut de la cateva propozitii la lungi liste de dogme teologice, dintre care multe erau necunoscute primilor crestini.

La inceput, crestinii au inteles ca esenta crestinismului era o relatie cu Isus Hristos bazata pe dragoste, credinta si ascultare. Aceasta nu era o relatie oarecare, ci una care producea roade autentice pentru Imparatie.

Dar, dupa aceea, s-a intamplat ceva. Teologii au venit la conducerea Bisericii. Cand ei au preluat controlul, accentul s-a schimbat treptat de pe roadele evlaviei pe teologie. Crestinismul a devenit Doctrinism. In aceasta lucrare provocatoare, Bercot argumenteaza ca a sosit timpul sa-L lasam pe Isus sa vorbeasca direct de pe paginile Evangheliei, fara sa-I fie filtrate invataturile prin negarea adevarurilor sau prin gimnastica mentala a teologilor. Copiii Imparatiei treubie sa stea in picioare pentru Isus si pentru evanghelia pe care a predicat-o El, in timp ce teologii trebuie sa ramana tacuti la locurile lor, meditand la adevarurile care-i pot conduce la pocainta.