Introducere

În lumea noastră contemporană, puţine sunt lucrurile mai importante pentru biserică decât adresarea nevoilor vădite ale familiilor creştine. În trecut, erau mulţi cei care credeau că programele de îmbunătăţire a căsniciei nu erau decât de umplutură în viaţa bisericii, din când în când biserica trebuia să sublinieze importanţa căsătoriei. Dar odată cu creşterea numărului divorţurilor printre cuplurile de credincioşi şi a numărului alarmant de misionari şi pastori care-şi părăsesc slujirea din cauza destrămării căsătoriei lor, trebuie să recunoaştem că îmbunătăţirea căsniciei nu este defel de umplutură. Dimpotrivă, aceasta este centrul vital al slujirii bisericii în lumea de astăzi. Dacă un cuplu nu poate experimenta puterea mântuitoare a lui Isus Cristos şi transformarea omului lăuntric în aşa fel încât să se elibereze de egoism şi să experimenteze dragostea şi bucuria pe care Cristos a venit să ni le dea şi să le împărtăşească în relaţia de căsnicie, nu vor avea motivaţia interioară necesară pentru a-şi continua implicarea în evanghelism şi misiune.

Pentru cei căsătoriţi, relaţia maritală devine a doua ca importanţă în viaţă, prima şi cea mai importantă fiind relaţia cu Dumnezeu. Relaţia omului cu Dumnezeu este cea mai importantă pentru că aceasta transcende timpul şi influenţează radical toate celelalte relaţii. La nivel uman, relaţia de căsătorie este relaţia cea mai intimă dintre toate relaţiile. Aceasta depăşeşte relaţia cu părinţii, deoarece Scriptura ne învaţă că prin căsătorie trebuie să ne părăsim părinţii. Relaţia de căsătorie este mai trainică decât relaţia părinte-copil, deoarece copilul pleacă în cele din urmă din familie. De asemenea, calitatea relaţiei de căsătorie îi influenţează profund pe copii, pozitiv sau negativ.

Relaţia de căsătorie este atât de importantă, încât Dumnezeu a ales-o drept ilustraţie pentru relaţia Sa cu poporul Său. În Vechiul Testament ni se spune că Dumnezeu Se vedea pe Sine ca soţ al lui Israel (Is. 54:5). În Noul Testament, Cristos este descris ca soţ al Bisericii (2 Cor. 11:2).

Când un creştin trăieşte într-o căsnicie sănătoasă, vede pozitiv întreaga lume. Dacă relaţia de căsătorie îi este seacă, aceasta îi afectează toate celelalte aspecte ale vieţii. Lucrarea multor biserici a fost mult stingherită de deteriorarea relaţiilor de căsătorie. De exemplu, este greu să-l motivezi pe un soţ să se implice în evanghelizare, dacă relaţia sa de căsătorie se clatină. Acestuia îi este extrem de dificil să se simtă motivat să bată la uşa cuiva pentru a-l întreba: „Nu ai vrea să devii creştin şi să te simţi la fel de mizerabil ca mine?” Simţindu-se un adevărat ipocrit într-o asemenea postură de creştin, preferă mai bine să evite programul bisericii de vizite la domiciliu.

Pentru cuplurile cu copii, relaţia maritală afectează calitatea relaţiei părinte-copil. Soţia ale cărei nevoi emoţionale nu sunt satisfăcute în relaţia de căsnicie s-ar putea să-şi caute în copil stabilitatea emoţională. Şi investindu-şi viaţa în copil, ea va fi complet devastată în momentul plecării acestuia de acasă. Iar în acest proces, ea va deveni o mamă dominantă, care nu va permite copilului independenţă şi libertate. Şi prin urmare, ajuns la vârsta maturităţii un copil de felul acesta va fi limitat din punct de vedere social şi emoţional. O căsnicie plină de dragoste şi prosperă însă este darul cel mai preţios pe care îl poate oferi un cuplu copiilor lor. Aceasta este abilitatea cea mai preţioasă în procesul de creştere a copiilor.

Comunicarea şi intimitatea sunt două dintre cele mai importante aspecte ale dezvoltării unei căsnicii prospere. Cuvântul comunicare se află în dicţionarul englez între cuvintele commotion(agitaţie, tulburare) şi community (comunitate). Sunt multe cuplurile care au experimentat tulburarea datorată slabei comunicări. Sper însă că au fost binecuvântaţi şi cu atitudinea de comunitate care se dezvoltă acolo unde se comunică bine. Ideea intimităţii se află la baza conceptului biblic al căsătoriei. Relaţia de căsătorie este atât de intimă, încât se spune că cei doi devin „un singur trup” (Gen. 2:24). Cuvântul un din acest verset este acelaşi cuvânt folosit şi pentru a-L descrie pe Dumnezeu în Deuteronom 6:4, care spune: „Ascultă, Israele! Domnul Dumnezeul nostru este singurul Domn.” Cuvântul ebraic pentru unu presupune „unitate compusă”, opusul unităţii absolute. În cazul lui Dumnezeu, trei sunt unul; în cazul căsătoriei, doi sunt unul. Se pare că dorinţa lui Dumnezeu este ca relaţia de căsătorie să fie extrem de intimă. Şi o asemenea intimitate va întreţine relaţia de căsătorie chiar şi în lumea noastră modernă.

Cum dobândim o asemenea intimitate în căsnicie? Pentru creştin, răspunsul se bazează pe următoarele supoziţii:

Soluţiile viabile pentru prosperitate în căsnicie se află în Biblie.

Relaţia ta cu Dumnezeu îţi îmbunătăţeşte relaţia de căsnicie.

Comunicarea este instrumentul primordial care-i face una pe cei doi aflaţi în relaţia de căsătorie.

Unitatea din căsnicie nu înseamnă pierderea individualităţii.

Sexul a fost ideea lui Dumnezeu; prin urmare, principiile Lui sunt cele mai bune.

Sexul este o parte importantă a căsniciei prospere.

Ideea de unitate biblică implică nu numai unitate sexuală, ci şi unitate intelectuală, spirituală, emoţională şi socială.

Acestea sunt supoziţiile pe care se va clădi materialul conţinut de această carte.

Eu cred că nicio altă relaţie nu necesită atât de multă disciplină creştină ca şi căsătoria. Adeseori, pregătirea premaritală se limitează doar la conversaţii informale cu un pastor, în timp ce cuplul de îndrăgostiţi face pregătiri pentru nuntă. Cei doi încheie un angajament pe viaţă, în care să împărtăşească unul cu celălalt fiecare aspect al vieţii, însă pregătirea pentru acest lucru este lacunară. Acum vorbim aceeaşi limbă doreşte în mod special să-i ajute pe creştini să înţeleagă ce spune Biblia şi cum poate fi această învăţătură aplicată la viaţa maritală de fiecare zi. Cartea această încearcă să răspundă următoarelor nevoi:

Nevoia de principii clare şi biblice pentru clădirea unei căsnicii creştine. Văzând că rata divorţului a ajuns la nivelul cel mai înalt din întreaga istorie a ţării noastre (SUA), este limpede că principiile seculare nu au adus roade. Suntem, aşadar, nevoiţi să găsim o altă soluţie. Cartea de faţă declară că această soluţie ar trebui să fie biblică. Chiar şi printre creştini, deseori Biblia a fost interpretată greşit, prin interpunerea contextului nostru cultural în textul biblic, în loc să facem din Biblie standardul care să controleze principiile noastre culturale.

Nevoia de individualitate în relaţia de căsătorie. Scriptura spune clar că deşi „cei doi s-au făcut una”, aceştia nu şi-au pierdut individualitatea. La sfârşitul vremii, fiecare va sta înaintea lui Dumnezeu ca individ. Fiecare dintre noi va trebui să dea socoteală pentru propria viaţă, pentru modul în care ne-am investit timpul, energia şi banii, cât şi pentru relaţia pe care am avut-o cu Isus Cristos şi dorinţa de a-L urma. În relaţia de căsătorie, suntem o echipă. Această echipă se compune din doi indivizi, şi nu putem nega această individualitate.

Nevoia de a înţelege că viaţa este mai mult decât o căsnicie fericită. Chemarea cea mai importantă a creştinului nu este aceea de a clădi o căsnicie fericită; ci chemarea creştinului este aceea de a fi ucenicul lui Isus Cristos. Cei mai mulţi dintre noi petrec o bună parte a vieţii de adult în relaţia de căsătorie. Dar dacă urmăm principiile biblice pentru căsătorie, această relaţie poate ajuta la edificarea noastră ca ucenici ai lui Cristos. Aceasta ne poate oferi ocazia de a practica principiile biblice precum slujirea şi dragostea necondiţionată. Dar ca şi creştini trebuie să nu uităm că relaţia de căsătorie nu este un ţel în sine. Ca persoană şi ca şi cuplu, noi trebuie să ne dedicăm slujirii în comunitatea şi în lumea în care trăim.

Nevoia de a descoperi principii biblice pentru raportarea la conflict, mânie şi neînţelegeri, şi de a deprinde abilitatea aplicării acestor principii. Această carte se va ocupa de întrebări precum: Ce spune Biblia despre mânie? Cum ar trebui să ne raportăm la conflictele normale existente într-o relaţie de căsătorie? Cum să ne raportăm la neînţelegerile obişnuite?

Nevoia de a înţelege conceptul biblic, pozitiv al sexualităţii umane. În societatea noastră contemporană saturată sexual, este tragic să observi cât de puţini creştini au o înţelegere clară a perspectivei biblice despre sexualitate. Unii din societatea noastră au luat darul lui Dumnezeu – sexualitatea – şi l-au transformat într-un zeu. Şi se închină înaintea acestui altar al sexualităţii. Timpul, energia şi eforturile lor sunt cheltuite pentru obţinerea împlinirii sexuale. O asemenea idolatrie nu aduce însă niciodată satisfacţie. Însă creştinul care-L cunoaşte pe Dumnezeu – Autorul sexului – şi care descoperă adevăratul rol al împlinirii sexuale în căsătorie va dobândi adevărata satisfacţie sexuală.

Nevoia unei definiţii a dragostei care să fie biblică, nu seculară. Conceptul secular de dragoste se bazează pe sentimente. Ne-am obişnuit cu expresia „dragostea este sentimentul pe care îl simţi atunci când ai un sentiment pe care nu l-ai mai avut vreodată”. În Biblie însă, dragostea nu este un sentiment, ci o atitudine exprimată printr-un comportament corespunzător; este atitudinea care alege să-l edifice pe celălalt, să pună interesele celuilalt mai presus de ale sale. Dragostea este ceva ce alegi să faci. Aceasta nu înseamnă că Biblia nu lasă loc pentru sentimente. Biblia vorbeşte şi ea despre dragostea romantică şi, de fapt, înţelegerea conceptului biblic larg de dragoste va eleva dragostea romantică.

Nevoia de a dezvolta forme de comunicare care să crească intimitatea şi să îmbie la slujire.Căsătoria a fost proiectată de Dumnezeu să fie relaţia cea mai intimă dintre toate relaţiile umane, însă o asemenea intimitatea nu poate fi obţinută în lipsa comunicării sincere şi responsabile. Trebuie să identificăm acele forme de comunicare ce ne-au împiedicat intimitatea şi să le înlocuim cu altele care să ne apropie unul de celălalt. Ca echipă formată din două persoane devotate una celeilalte şi care cresc în înţelegerea şi preocuparea una pentru cealaltă, putem lucra împreună pentru a atinge lumea aflată în nevoie. Dragostea şi intimitatea noastră poate constitui cea mai puternică atracţie pentru necreştini – care caută dragostea cu disperare. Isus a spus: „Prin aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii pentru alţii” (In. 13:35). Această dovadă de creştinism nu trebuie să fie vizibilă doar în biserică, ci şi în căsnicia creştină.

Acestea sunt nevoile pe care voi încerca să le adresez în paginile care urmează. Dorinţa mea sinceră este ca ceea ce citeşti să-ţi consolideze căsnicia în domeniul comunicării şi al intimităţii, şi să te ajute să te simţi mai echipat pentru a sluji altor cupluri din biserica sau comunitatea ta a căror căsnicie trece prin dificultăţi.

����������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������roiectată de Dumnezeu să fie relaţia cea mai intimă dintre toate relaţiile umane, însă o asemenea intimitatea nu poate fi obţinută în lipsa comunicării sincere şi responsabile. Trebuie să identificăm acele forme de comunicare ce ne-au împiedicat intimitatea şi să le înlocuim cu altele care să ne apropie unul de celălalt. Ca echipă formată din două persoane devotate una celeilalte şi care cresc în înţelegerea şi preocuparea una pentru cealaltă, putem lucra împreună pentru a atinge lumea aflată în nevoie. Dragostea şi intimitatea noastră poate constitui cea mai puternică atracţie pentru necreştini – care caută dragostea cu disperare. Isus a spus: „Prin aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii pentru alţii” (In. 13:35). Această dovadă de creştinism nu trebuie să fie vizibilă doar în biserică, ci şi în căsnicia creştină.

Acestea sunt nevoile pe care voi încerca să le adresez în paginile care urmează. Dorinţa mea sinceră este ca ceea ce citeşti să-ţi consolideze căsnicia în domeniul comunicării şi al intimităţii, şi să te ajute să te simţi mai echipat pentru a sluji altor cupluri din biserica sau comunitatea ta a căror căsnicie trece prin dificultăţi.