tudii din Evanghelia după Ioan capitolul 3

Sunt tot mai convins că aceasta este cea mai mare nevoie de acum: să realizăm cu toții ce este de fapt un creștin și ce e menit să fie... Implică, bineînțeles, să crezi anumite lucruri. Este acest element al crezului; este vital. Însă creștinismul înseamnă în principal să primești viață din plinătatea Lui și, dacă uităm acest lucru, ratăm măreția și gloria, și splendoarea creștinismului.

Totdeauna, pericolul care ne paște, chiar în calitate de creștini, este acela de a reduce această viață la ceva care este doar un punct de vedere, doar o învățătură, o filosofie, o teologie, sau altceva. Niciodată nu trebuie să facem acest lucru. Esența creștinismului este că e o viață, și aceasta înseamnă a primi din plinătatea Lui. Acesta e lucrul cel mai măreț din lume, lucrul cel mai măreț pe care îl poate conștientiza vreodată vreunul dintre noi.

Nu e nevoie să vă amintesc faptul că Biserica are o valoare atât de mică astăzi, vai!, valorează din ce în ce mai puțin și în ultimă instanță, totul se datorează acestui lucru. Biserica nu poate trăi din activități, din propriile eforturi și organizări. A tot încercat să facă așa, dar nu merge. Este un lucru uluitor, este paradoxul credinței în multe feluri, faptul că lumea de afară, în ignoranța și întunericul, și moartea ei, recunoaște numai un singur lucru, și anume viața.

Cuprins

1. Nicodim
2. Fundația esențială
3. Caracteristicile nașterii din nou
4. Semnul nașterii de nou
5. Semne ale vieții spirituale
6. Creștinul și lumea
7. Neprihănire
8. Dragostea de frați
9. A-L cunoaște pe Dumnezeu
10. O cunoaștere personală a lui Dumnezeu
11. Părtășia Duhului Sfânt
12. Lucrurile cerești
13. Siguranță
14. Viu în Hristos
15. Dragostea lui Dumnezeu în mântuirea oamenilor
16. Întuneric și lumină
17. Prietenul Mirelui
18. Botezul cu Duhul Sfânt
19. Nimic din Sine și totul din Tine
20. Faceți ca bietul sine să se micșoreze din ce în ce mai mult
21. El trebuie să crească
22. Este El totul?
23. Profet, Preot și Împărat
24. Pierdut în uimire, dragoste și laudă


Fragmente sugestive

 Următorul pas, deci, este acela de a limita adevărul lui Dumnezeu la măsura înțelegerii noastre. Așa că atunci când ajungem la Evanghelie și spunem că o credem, tindem să punem limitele noastre la ceea ce înseamnă asta. Pentru mine, acesta este, probabil, cel mai mare păcat din biserica creștină de azi. Am redus Evanghelia cea infinită, glorioasă, veșnică la măsura înțelegerii noastre. Facem aceasta în așa de multe feluri! Facem aceasta chiar și în definițiile noastre, când schițăm adevărul. Aceasta e tendința comună în vremea de acum. În clipa în care pui autoritatea Bibliei într-o parte și refuzi să te supui revelației, și spui că adevăr este numai acela pe care îl poți pricepe și înțelege, ești vinovat tocmai de acest lucru. Asta se face astăzi. Oamenii nu mai sunt guvernați de Scriptură. Ei stau și o judecă. Ei spun: „Lucrul acesta e corect; celălalt nu e corect.” Revelația nu mai este autoritatea. Care este autoritatea? Înțelegerea și filosofia omului iar filosofia nu este nimic altceva decât înțelegerea omenească a omului și aceasta este tragedia de azi. Evanghelia este limitată la măsura minții și înțelegerii omului. Ei leapădă miraculosul și supranaturalul. Ei spun: „Oamenii moderni de știință nu pot crede acest lucru.” Așa că e exclus. Se întâmplă chiar și printre aceia dintre noi care sunt în biserică. Gloria Evangheliei este limitată și scăzută și îngustată, și repet, lucrul acesta este probabil cea mai mare piedică dintre toate pentru primirea plinătății lui Dumnezeu, a harului după har.

Simt că am făcut din Evanghelie ceva mic, uneori ceva chiar ușuratic, ceva ce putem mânui, așa că ne este teamă să ne predăm posibilităților puse înaintea noastră de Scripturile Noului Testament.

Există pericolul ca mulți din vremea de acum să interpreteze Scriptura în termenii propriei experiențe mici în loc să judece experiența lor după învățătura Scripturii. Există oameni cărora le este teamă de Duhul Sfânt și de puterea Lui și nu fac nimic în privința aceasta. Fiindcă nu au experimentat-o, ei vor să limiteze chiar și învățătura Scripturii. Totul este interpretat în termenii propriei lor înțelegeri. Este așa de frumos și de ordonat. Nimic neobișnuit nu trebuie să se întâmple. Se tem, cum ar veni, de intervenția supranaturalului. Iată marele pericol expus și denunțat în Noul Testament. Domnul nostru face acest lucru aici cu Nicodim chiar în miezul mesajului pe care îl are pentru el, dar a făcut-o de asemenea în multe alte locuri.

Oh, dragii mei prieteni, singura mea cerere față de voi este acesta: luați seama să nu puneți limite la posibilitățile vieții creștine.

Oameni dragi, numai dacă am cunoaște ceva despre posibilitățile acestei vieți de har, despre această viață în Duhul, întreaga noastră stare s-ar schimba, și cea a bisericii, de asemenea, și prin noi, binecuvântarea s-ar împrăștia la masele de oameni care pier, care mor în ignoranță și în întunericul păcatului și al răului.