De ce nu s-au închinat cei trei tineri evrei din Babilon la ordinul împaratului Nebucadnetar? Autorul raspunde: pentru ca au evaluat pericolele închinarii si au decis ca pericolul cel mai mare nu îl reprezinta împaratul, ci Dumnezeu. Cu El si cu închinarea înaintea Lui nu te poti juca fara consecinte grave. Asadar, au ales bine.
      Vorbind la modul general, scrierile Scripturii ne arata ca atunci când Dumnezeu Se prezinta, oamenii sunt bulversati si coplesiti. Cad la pamânt, îsi ascund fetele, radiaza ca niste becuri fluorescente si implora mila: "Pleaca de la mine, Doamne, ca sunt un pacatos." Au ramas la distanta si i-au spus lui Moise: "Vorbeste-ne tu însuti si te vom asculta; dar sa nu ne mai vorbeasca Dumnezeu, ca sa nu murim."
      Mark Labberton ne cheama la acest mod de închinare, care de multe ori ne înfricoseaza, ne copleseste, ne convinge, ne emotioneaza si devenim uneori euforici datorita Prezentei Sale care ne întrerupe cursul linistit al vietii. Mark vrea sa consideram închinarea nu o slujba religioasa la care participam ocazional, ci o recunoastere care ne va schimba viata: ca exista Cineva care vine la noi si schimba regulile despre care societatea ne spune ca guverneaza existenta umana. Închinarea, spune el, trebuie sa fie modul nou de a vedea si a experimenta care va redefini granitele noastre, va schimba conexiunile noastre si modul nostru de a ne conduce vietile. Ne va schimba valorile despre ceea ce este si ceea ce nu este important. 
      Expresia "razboiul închinarii" a devenit familiara în zilele noastre în anumite biserici, cu toate ca ea are si un aspect oximoronic. Exista multe pareri, întrebari si lupte în privinta stilului închinarii, mai ales în privinta muzicii. Nu cred ca sunt aspecte neimportante. Profesorul de la Yale, Nicholas Wolterstorff a spus ca fiecare grup de oameni, fiecare generatie are nevoie sa se poata exprima în închinare asa cum considera potrivit, astfel încât închinarea sa aiba o rezonanta profunda în suflet.
      Asadar, aceasta carte este aidoma sunetului unui clopot din turn care avertizeaza. Ne cheama sa fim atenti nu doar oamenii care participa la serviciile de închinare, ci si noi, cei care le conducem la mesajul Spiritului din zilele noastre. Este alarma unui ceas care suna pentru a ne spune ca soarele a rasarit: "Desteapta-te tu, care dormi, scoala-te din morti, si Hristos te va lumina." Închinarea este ceea ce se întâmpla dupa ce oamenii se trezesc. Dar ea nu trebuie niciodata sa fie o serie de acte liturgice comune izolate. Ea trebuie sa faca parte din întreaga zi a unui trezit la viata.
     Profetul Mica a spus cu mult timp înainte ca cerintele divine pentru viata umana nu sunt deloc complicate: Fa dreptate, arata dragoste si mila si umbla smerit înaintea lui Dumnezeu. Închinarea este umblarea smerita. Este genunchiul plecat si fata uimita care recunoaste prapastia dintre creatura si Creator, dintre finit si Infinit, dintre pacatos si Cel Sfânt. Este recunostinta si bucuria care înmoaie inima si schimba spiritul celor care au gustat fericirea pe care cuvinte precum rascumpararea doar o sugereaza. 

Despre autor

Mark Labberton este presedinte la Fuller Theological Seminary din Pasadena, California. Înainte de a ocupa aceasta pozitie, a slujit mai multi ani ca pastor la biserica First Presbyterian Church din Berkeley, California. De asemenea, a slujit ca presedinte al organizatiei John Stott Ministries. Astazi continua sa contribuie la misiunea bisericii mondiale în conducerea organizatiei International Justice Mission. A mai scris Called, The Dangerous Act of Loving Your Neighbor.