‘“Ci îşi găseşte plăcerea în Legea Domnului, şi zi şi noapte cugetă la Legea Lui… tot ce începe duce la bun sfârşit.” Psalmi 1:2-3

Mesajele înălţătoare ale lui Charles Spurgeon pentru fiecare zi a anului te vor mângâia şi întări în umblarea ta cu Dumnezeu. Timpul petrecut alături de Dumnezeu la începutul fiecărei zile va aduce o bucurie nouă în viaţa ta. Însoţite de versete cheie din Scriptură, aceste meditaţii te vor ajuta: să experimentezi iertarea lui Dumnezeu; să rămâi în prezenţa lui Dumnezeu; să obţii victoria prin Hristos; să primeşti ajutor prin orice necaz; să dezvolţi o viaţă puternică de rugăciune; să ai orice nevoie împlinită de Dumnezeu; să descoperi îndrumarea lui Dumnezeu.

Dacă meditezi la Cuvântul Domnului şi la principiile Lui, vei găsi pace pentru ziua pe care urmează s-o întâmpini sau pentru ziua care tocmai s-a încheiat. Buna înţelegere biblică a lui Spurgeon, elocvenţa extraordinară şi claritatea logicii sunt îmbinate de-a lungul secţiunilor zilnice pentru întări relaţia ta cu Dumnezeu.

Atunci când zgomotul şi tulburarea zilei încetează, este o desfătare să vorbeşti cu Dumnezeu. Răcoarea şi pacea înserării sunt foarte potrivite pentru rugăciune şi laudă. Orele apusului de soare sunt ca nişte alei liniştite în grădina timpului, în care omul îşi poate întâlni Făcătorul care aşteaptă să vorbească cu el, aşa cum, la început, Domnul aştepta să vorbească cu Adam în Paradis în răcoarea zilei.

Este potrivit să punem deoparte un timp înainte de încheierea zilei, un timp de recunoştinţă pentru belşugul de har, de căinţă pentru nebunia noastră, şi de auto-cercetare pentru relele ascunse. Să treci de la o zi la alta ca un vânător care străbate tufişurile este o prevestire a distrugerii care te aşteaptă. Dar pauza solemnă, meditaţia deliberată – acestea sunt mijloace ale harului, şi semne ale vieţii lăuntrice. Fluxul oceanului stă o perioadă în reflux, înainte de a porni din nou; luna zăboveşte uneori în mărime deplină. În natură există hotare stabilite între anotimpuri – chiar şi apariţia unei narcise este un semn pentru cei care se grăbesc să-şi însămânţeze ogoarele; de aceea, oamenii ar trebui să-şi examineze frecvent hotarele vieţilor lor, şi să pună deoparte o vreme de amintire a zilelor şi anilor care au trecut. În fiecare seară, este bine să se cerceteze hotarele zilei, şi să se observe tot ce s-a făcut şi s-a văzut.

Picăturile nopţii vin din acelaşi Izvor care aduce roua dimineţii. Cel care l-a întâlnit pe Avraam în zori a vorbit cu Isaac pe câmp în liniştea serii. Cel care deschide porţile zilei cu mâna îndurării trage cortina nopţii în jurul poporului Său. Prin prezenţa Sa strălucitoare, El face să se „umple de veselie răsăritul şi apusul îndepărtat” (Psalmul 65:8). O făgăduinţă în zori şi un cuvânt sigur în apus încununează fruntea zilei cu lumină şi îi încalţă picioarele cu iubire. Să iei micul dejun cu Isus şi să cinezi cu El este o bucurie care aduce cerul pe pământ.

Este periculos să adormi înainte de a-ţi sprijini fruntea pe pieptul lui Isus. Atunci când iubirea divină îţi închide pleoapele obosite, somnul este dulce; dar, ca să aibă parte de o asemenea odihnă, preaiubiţii Domnului trebuie să se apropie de tron şi să-şi lase povara din suflet înaintea marelui Păstrător. Să intri în strălucirea prezenţei lui Iehova pe calea sângelui ispăşitor este cea mai sigură metodă de a ne curăţi de arama pământească şi de a ne reînnoi sufletul după o slujbă obositoare.

Citirea Cuvântului şi rugăciunea sunt porţi din pietre scumpe, prin care intrăm în prezenţa Maiestăţii cereşti. Binecuvântat este cel care deschide aceste porţi cu balamalele lor de safir! Atunci când stelele se descoperă şi toată oştirea cerului păşeşte în glorie aurie, atunci este timpul în care se deschide templul ceresc, şi credinciosul este invitat să intre. Dacă există o oră învăluită în sfinţenie, aceasta este ora în care Domnul „dezleagă legăturile Orionului şi aşează Găinuşa la locul ei” (vezi Iov 38:31-32). Atunci vocea lumii de afară ne cheamă la contemplare şi adorare, iar tăcerea lumii dinăuntru pregăteşte un oratoriu pentru sufletul consacrat. Cu siguranţă că acela care nu doreşte să-şi încheie ziua în rugăciune, nu se roagă deloc.

În multe familii, adunarea pentru rugăciunea de seară este mai la îndemână decât dimineaţa, şi, în toate corturile Israelului nostru, jertfa de seară trebuie să fie amintită solemn. Înainte de a ne adăposti sub aripile Celui Prea Înalt, să-L rugăm să ne scape de groaza care umblă noaptea şi să ne primească în locul Său secret. Este o lucrare binecuvântată să aşezi paznicii nopţii în locurile hotărâte prin rugăciune, şi apoi să te încredinţezi fără teamă iubirii divine.

Având sigiliul binecuvântării Învăţătorului aşezat pe volumul anterior, intitulat Dimineaţă de Dimineaţă, m-am simţit încurajat să prezint atenţiei dumneavoastră o altă serie de scurte meditaţii pe care vi le trimit însoţite de o rugăciune fierbinte, pentru ca fiecare cititor să fie binecuvântat. Fie ca zâmbetul Tatălui să fie fericirea lor. M-am luptat să stau departe de monotonie; de aceea, am folosit texte neobişnuite şi am adus la lumină subiecte neglijate. Defectul multor lucrări religioase este plictiseala lor – şi de ea am încercat să mă eliberez: prietenii vor judeca cât succes am avut. Multe dintre subiecte au izvorât din experienţa mea, şi m-am simţit întotdeauna asigurat că adevărul a fost sfinţit pentru bunăstarea noastră, fără să dăuneze altora. Dacă aş putea ridica o singură inimă care altfel ar fi căzut, sau dacă aş putea semăna într-o singură minte un scop care nu ar fi existat altfel, aş fi recunoscător. Fie ca Domnul să ne trimită astfel de rezultate în mii de cazuri, şi totul va fi spre lauda Lui. Cu cât trăiesc mai mult, cu atât sunt mai conştient de faptul că numai Duhul Sfânt poate face adevărul profitabil pentru inimă; de aceea, în rugăciune sinceră, încredinţez acest volum şi tovarăşul lui grijii Sale.

– C. H. Spurgeon”