DE CE „DESTIN IN TREI”?

  Deoarece Familia e tot ce a mai ramas din Paradis si…

 „funia impletita in trei nu se rupe usor”

  Primordial si fundamental, autorul isi propune sa estompeze din filosofia paguboasa imbratisata de adeptii lui Nietzsche care se indreapta „spre nicaieri, totdeauna spre nicaieri, mereu spre nicaieri” si intentioneaza sa raspunda strigatului eminescian, care reprezinta ecoul generatiei comtemporane: „unde voi gasi cuvantul ce exprima adevarul?”

 In prezenta relativismului postmodern care contesta existenta adevarului absolut, lucrarea de fata urmareste, intentional si metodic, sa demonstreze necesitatea conservarii, sustinerii si promovarii valorilor absolute maritale si premaritale in era postcrestina.

 Cartea reclama imperativul existentei principiilor crestine intr-un domeniu atat de sacru cum este casatoria si confera un real sprijin logistic pentru candidatii la aceasta institutie divino-umana.

 Destinul in trei este profitabil, protectiv, personal, puternic si paradisiac, adica de vis. Din aceasta celula a societatii incep sensul sau nonsensul, moartea sau viata, iadul sau paradisul.