Citind psalmii regali, suntem fascinați de libertatea cu care psalmistul glisează înspre dimensiunile mesianice ale Împărăției, confirmând astfel că istoria lui Israel este în mod indisolubil legată de planurile lui Dumnezeu. Prin alegerea pe care Dumnezeu a făcut-o și prin Legământul pe care l-a încheiat cu poporul său prin Avraam, Moise și David, poporul lui Dumnezeu a fost inclus în strategia lui Dumnezeu privind ducerea binecuvântării Lui la toate familiile pământului. O dată cu Legământul davidic, în strategia lui Dumnezeu se conturează linia împărătească care urma să se desăvârșească în Împăratul Mesia.

Psalmii pot împlini pentru noi, astăzi, aceeași funcție pe care au împlinit-o pentru psalmiști și pentru toți cei care i-au folosit de a lungul istoriei. Când paharul ne este plin de dă peste el și nu ne găsim cuvintele pentru a veni înaintea Domnului, putem împrumuta cuvintele psalmiștilor pentru a ne exprima bucuria sau durerea, consternarea sau mânia. Palmii sunt un „catalog al experiențelor spirituale” ale celor care au trăit înainte de noi, exprimate în prezența lui Dumnezeu și acceptate de El ca valide. Așa cum au fost primiți atunci psalmiștii de Dumnezeu, vom fi primiți și noi, astăzi. Or, cartea Psalmilor insuflă tocmai această îndrăzneală de a veni la El așa cum suntem, în starea în care ne aflăm.