Ce s-a intamplat cu inchinarea? - A. W. Tozer
- Producători:Autor
- Cod produs: C334
- Disponibilitate: În stoc
-
15,00 RON
-
Fără TVA: 14,29 RON
Inainte de moartea sa in 1963, dr.A.W.Tozer si-a exprimat opinia cum ca "inchinarea placuta inaintea lui Dumnezeu este bijuteria care lipseste coroanei in crestinismul evanghelic". El a dorit sa scrie inca o carte referitoare la atitudinile in inchinarea crestina.
In 1962, a predicat de la amvonul lui din biserica Avenue Road din Toronto o serie de mesaje: "Inchinarea - scopul final al omului". In unul din aceste mesaje, el a spus congregatiei:
"Venirea Domnului se apropie. Incerc sa predic de fiecare data cu acest gand in minte. Tot ceea ce scriu, scriu avand aceasta posibilitate in minte. Doresc sa mai scriu inca o carte pe tema inchinarii inaintea lui Dumnezeu. Daca nu voi reusi sa o scriu, nu va fi nici o problema. As prefera ca Domnul Isus sa vina decat ca eu sa scriu cartea. Am citit despre John Wesley ca a fost intrebat odata cum ar reactiona daca Cristos ar veni chiar in noaptea aceea. Raspunsul lui imediat a fost: 'Nu cred ca-mi voi schimba nici unul din planurile mele'".
Frate si sora, noi suntem adusi la Dumnezeu, la credinta si la mantuire ca sa ne inchinam si sa-L adoram pe El. Noi nu venim la Dumnezeu ca sa fim transformati automat in crestini, in crestini mici si plictisitori, facuti dupa acelasi calapod. Pot sa spun cu toata certitudinea, bazat pe autoritatea descoperirilor din Cuvantul lui Dumnezeu, ca orice barbat sau femeie de pe acest pamant care este plictisit si dezinteresat de inchinare nu este pregatit pentru cer.
Sunt de parere ca nu trebuie sa ne concentram asupra lucrarii pentru Dumnezeu pana cand nu am invatat semnificatia si placerea de a ne inchina Lui. Un inchinator poate lucra in asa fel incat lucrarea lui sa aiba valoare vesnica. Dar un lucrator care nu stie sa se inchine nu face altceva decat sa ingramadeasca lemn, fan si trestie pentru momentul cand Dumnezeu va arde lumea.
Avem biserici mari, sanctuare frumoase si ne unim cu totii in refrenul: "Nu avem nevoie de nimic". Dar toate indiciile spun ca suntem intr-o mare nevoie de inchinatori.
Deoarece nu suntem inchinatori adevarati petrecem o gramada de timp in biserici doar invartindu-ne rotile, consumand benzina, facand zgomot, dar nu ajungem nicaieri.
Eu, unul, prefer sa ma inchin lui Dumnezeu decat sa fac orice alt lucru pe care-l stiu in lumea asta larga.
CUPRINS
1. Inchinare in biserica crestina
2. Adevarata inchinare necesita nastere din nou
3. Mult din ceea ce se numeste inchinare nu este
4. Nascuti pentru a ne inchina lui Dumnezeu
5. Trebuie sa ne inchinam numai inaintea Dumnezeului vesnic
6. Uimit de prezenta lui Dumnezeu
7. Adevarata inchinare implica sentiment
8. Bisericile care esueaza fata de Dumnezeu, esueaza si in inchinare
9. Crestinul normal se inchina lui Dumnezeu
10. Daca te inchini duminica, luni ce se intampla?
Despre A.W.Tozer
O viata in cautarea lui Dumnezeu
Desi A.W.Tozer a murit in 1963, atat viata lui, cat si mosteniea spirituala pe care a lasat-o, a continuat sa atraga pe multi la o cunoastere mai profunda a lui Dumnezeu. Tozer a pasit pe o cale in viata spirituala, pe care prea putini au ales-o - cautarea necurmata, din dragoste, a lui Dumnezeu. El a tanjit dupa o cunoastere mai adanca a Mantuitorului - cum sa I se inchine si sa-I slujeasca cu toata fiinta sa.
Pe tot parcursul vietii si lucrarii sale, Tozer a chemat biserica sa se intoarca la crestinismul autentic prin care se caracteriza biserica primara - sfintenie si o credinta neclintita. James Snyder, in cartea sa, "In cautarea lui Dumnezeu: viata lui A.W.Tozer", spune: "El apartinea de biserica intreaga. Oriunde gasea crestinism adevarat, folosea cu bucurie prilejul de a si-l insusi".
In tot timpul vietii sale, Tozer a pastorit cateva biserici crestine si aliante misionare, a scris mai mult de 40 de carti, a lucrat ca editor la Alliance life - publicatia lunara denominationala pentru C&MA. Cel putin doua din cartile sale fac parte din categoria cartilor clasice spirituale: "In cautarea lui Dumnezeu" si "Cunoasterea Celui Preasfant" - carti de o valoare imensa pentru omul care niciodata nu a primit o educatie teologica abstracta. Locul de unde a invatat a fost prezenta lui Dumnezeu; caietele si uneltele de lucru au fost rugaciunea, scrierile primilor crestini si a teologilor - puritani si oameni mari ai credintei.
"I-am multumit deseori lui Dumnezeu", marturiseste Tozer, "pentru caile dulci si atragatoare ale Duhului Sfant pe care le-a folosit pentru a lucra in inima acestui pustan neinvatat, atunci cand aveam 17 ani. Aveam un vecin cu numele de Holman. Nu-i cunosc prenumele. Pentru mine era doar Domnul Holman; era vecinul nostru. Auzisem ca era crestin, dar mie nu mi-a vorbit niciodata despre Cristos. Intr-o zi, pe cand ma plimbam pe strada cu acest vecin prietenos dintr-o data si-a pus mana pe umarul meu si mi-a spus: 'Stii, ma gandesc la tine...ma intreb daca esti crestin, daca esti convertit. Doream sa am ocazia sa stau de vorba cu tine'. I-am raspuns: 'Nu Domnule Holman, nu sunt convertit. Dar multumesc ca mi-ai spus asta. Ma voi gandi serios la lucru acesta'. Putin mai tarziu, m-am oprit la un colt de strada pentru a asculta un om predicand. A citat invitatia lui Isus: 'Veniti la Mine!', si rugaciunea pacatosului: 'Ai mila de mine!'. M-am dus acasa si am urcat in masarda ca sa nu fiu deranjat. Acolo, in rugaciune serioasa mi-am dat inima si viata lui Isus Cristos. De atunci am fost mereu crestin. Picioarele mele m-au dus acasa si m-au urcat la masarda, dar nu picioarele mele au fost cele care au mers la Isus, ci inima mea. In inima mea am acceptat sa merg la Isus. Am luat hotararea si am mers.Acestea au fost cele doua lucruri - remarca plina de grija a vecinului nostru si explicatia predicatorului de strada - care m-au impins Imparatia lui Dumnezeu".
"Am fost botezat cu o puternica revarsare a Duhului Sfant la varsta de 19 ani, pe cand eram pe genunchi, staruind in rugaciune in camera din casa soacrei mele.Doream voia lui Dumnezeu pentru mine si ma opusesem aproape tuturor gruparilor si curentelor 'ism'-ice care veneau cu formele, teoriile si ivataturile lor. Toate au incercat sa ma doboare.Unii spuneau ca am mers prea departe, altii ca ajunsesem suficient de departe. Dar eu stiu sigur ce a facut Dumnezeu pentru mine si in mine in acel moment. Nimic din exterior nu avea vreun inteles important pentru mine. In disperare si in credinta, am facut marele salt de la ceea ce era lipsit de importanta la ce era incarcat de o importanta majora - sa fiu stapanit de Duhul Dumnezeului celui viu. Fiecare lucrare mica pe care Dumnezeu a facut-o vreodata prin mine si prin slujirea mea pentru El dateaza din acel moment cand am fost umplut de Duhul. De aceea pledez pentru viata spirituala a Trupului lui Cristos si pentru lucrarile vesnice ale Duhului vesnic pe care El le face prin copiii lui Dumnezeu, instrumentele Sale".
Locul in care se refugia sa se roage si sa mediteze la bunatatea lui Dumnezeu era subsolul din casa familiei sale. El a scris odata: "Mi-am dat seama ca Dumnezeu este o mangaiere pentru mine, El este bun si in orice circumstanta imi este usor sa traiesc cu El." Snyder scrie despre el: "Dragostea si harul lui Isus Hristos erau pentru el o uimire, un motiv de adorare in orice imprejurare". Desi nu a urmat nici un seminar sau colegiu biblic, Tozer a primit doua diplome onorifice de doctorat. A acceptat propunerea de a fi pastor pentru prima data in West Virginia, 1916. In decembrie 1921, el, impreuna cu sotia sa, Ada, s-au mutat in Morgantown, unde s-a nascut primul lor copil din cei sapte (sase baieti si o fata).
In primii ani de lucrare, banii erau extrem de putini. Familia Tozer a facut un legamant sa se increada in Dumnezeu pentru toate nevoile lor, indiferent de circumstante. "Suntem ferm convinsi ca Dumnezeu poate sa trimita bani pentru copii Sai care cred in El - dar acest principiu isi pierde valoare daca ne bucuram de bani si nu ii dam slava Lui, Datatorului, asa cum se cuvine!" Tozer nu s-a abatut niciodata de la acest principiu. Lucrurile materiale nu au fost o problema pentru el. Multi au spus ca daca el avea mancarea necesara, imbracamintea si cartile sale, era multumit. Familia sa nu a avut niciodata o masina, in schimb au ales sa calatoreasca cu autobuzul sau cu trenul. Chiar si dupa ce a ajuns un autor crestin bine cunoscut, el a cedat in scris majoritatea drepturilor sale pentru cei care se aflau in nevoie. Mesajul pe care il transmitea era in aceeasi masura inviorator si patrunzator, dur, care nu permitea compromisuri. Singura lui tinta in viata era sa-L cunoasca pe Dumnezeu intr-un mod personal si a incurajat pe altii sa faca la fel. Imediat mai apoi a descoperit ca o relatie adanca si statornica cu Dumnezeu trebuie sa fie cultivata.
In perioada in care pastorea o biserica din Indianapolis, Tozer a observat o schimbare in lucrarea sa. In acea vreme, el nu predica decat evanghelia - singurul subiect despre care vorbea inaintea oamenilor, dar Dumnezeu a inceput sa-l conduca spre o noua treapta a lucrarii sale. Mai intai si-a notat gandurile pe hartie, dar in cele din urma aceasta schimbare a facut din el un scriitor cu mult rod in lucrarea sa.
In 1928, Tozer a acceptat propunerea de a fi pastor in Chicago, la Southside Gospel Tabernacle, timp de 30 de ani. Mica parohie a ajuns sa fie neincapatoare iar temelia acestei biserici era misiunea si o viata mai profunda cu Isus Hristos. Snyder spunea despre Tozer: "Predicile sale nu erau niciodata superficiale. In spatele acestora era intotdeauna o gandire adanca care obliga ascultatorii sa se gandeasca la fel de profund la cuvintele pe care le auzeau. El avea aceasta abilitate de a-si face ascultatorii sa se cerceteze pe ei insisi in lumina a ceea ce Dumnezeu le vorbea. Oamenii neseriosi si superficiali niciodata nu l-au placut pe Tozer; dar cei care vroiau cu adevarat sa auda ce avea Dumnezeu sa le spuna, l-au iubit."
Fundamentul tuturor predicilor si invataturilor lui Tozer a fost intotdeauna timpul de partasie cu Dumnezeu in rugaciune. Acolo, el inchidea ochii la confuzia lumii, la tot ce este pamantesc si in schimb isi concentra toata atentia asupra lui Dumnezeu. "Activitatile noastre religioase ar trebui sa fie ordonate in asa fel incat sa ne permita sa avem suficient de mult timp pentru a cultiva linistea si solitudinea." (Tozer)
Inca din prima parte a lucrarii sale, Tozer si-a dat seama ca Hristos il chema la o predare diferita si speciala care cerea o golire de sine si o foame de a fi umplut din plin cu Duhul lui Dumnezeu. Acest fel de predare l-a mistuit intreaga viata.
Intr-una din predicile lui, a spus: "Mi se tot spune ca am pierdut trenul, dar raspunsul meu este ca nici nu am incercat sa prind acel tren. Acel tren, ca si multe altele asemenea lui pot pleca si fara mine, iar eu voi fi foarte fericit. Daca vrem, ne putem conforma religiei din zilele noastre. Cantaresc aproximativ 70 de kilograme cand sunt ud leoarca, dar stau aici in fata voastra pentru a va spune ca sunt un nonconformist, nascut de doua ori, un rebel, si nu ma voi conforma vremurilor. Pana acum am fost in stare sa am auditoriu, desi am refuzat sa ma conformez vremurilor. Dar daca va veni o zi cand a te conforma vremurilor va fi pretul pe care va trebui sa-l platesc pentru a fi ascultat de oameni, atunci voi iesi si o voi lua de acolo de unde am pornit la inceput: de la colturile strazilor, si voi predica acolo. Dar nu ma voi conforma vremurilor. Se spune ca trebuie sa faci asta. "Nu stii ca avem acelasi mesaj, doar ca traim vremuri diferite?" Cand aud asta, recunosc vocea sarpelui. Aud suieratura sarpelui in asemenea vorbe. Asadar, putem sau sa ne conformam, sau sa ne retragem din toata afacerea. Iar Pavel spune: "Departeaza-te de astfel de oameni".
Leonard Ravenhill spunea despre Tozer: "Ma tem ca nu vom mai vedea niciodata un Tozer. Oameni ca el nu au invatat in bancile colegiilor, ci in scoala Duhului."
"Dumnezeu se reveleaza pe Sine 'copilasilor', dar Isi ascunde Fata intr-un intuneric gros de cei intelepti si invatati. Noi trebuie sa fim simpli in apropierea personala de Dumnezeu; trebuie sa ne dezbracam de orice altceva si sa ramanem la lucrurile esentiale care, asa dupa cum ne vom da seama, sunt putine si mult dorite de suflet."
Spre sfarsitul slujirii lui, A.W.Tozer a facut observatia ca razboiul e pierdut, referindu-se la invazia atroce a lumii in biserica. El a obiectat impotriva crestinismului anemic."In multe biserici", s-a plans Tozer, "crestinismul a fost diluat pana cand solutia a devenit asa de slaba, incat, daca ar fi otrava, nu ar face rau la nimeni, iar daca ar fi medicament, nu ar vindeca pe nimeni!"
Singura speranta pentru crestinismul modern, sustine Tozer, se afla in crestinul individual. Din aceasta perspectiva vorbeste si scrie el, fiind intotdeauna in cautare de oameni care sa i se alature in "Partasia inimii arzatoare". Daca o persoana va ajunge la lumina prin predicarea sau scrierile lui, aceasta va fi o rasplata pentru dr. Tozer.
A.W.Tozer a murit luni, 12 mai 1963, dupa aproximativ o saptamana de la ultima sa predica. Cautarea sa a luat sfarsit - a ajuns la destinatie. Mormantul sau din Akron, Ohio, este gravat cu un simplu epitaf: A.W.Tozer - Un om al lui Dumnezeu.
Cautarea lui Dumnezeu este ceva mai mult decat o mostenire lasata dupa moarte - este un mod de viata care ni se transmite pentru ca si noi sa putem experimenta o viata ca a lui Tozer. Tu ai inceput sa-L cauti pe Dumnezeu?