La ora aceasta trista, lumea doarme in intuneric, iar Biserica doarme in lumina; asa ca Isus este ranit "in casa celor ce-L iubeau." Biserica luptatoare schioapata si este luata in ras si numita impotenta. In fiecare an folosim munti de hartie si rauri de cerneala ca sa retiparim scrierile unor oameni de mult morti, in timp ce Duhul Sfant, care este viu, cauta oameni care sa fie gata sa calce sub picioarele lor stiinta lor, sa sparga balonul umflat al egoismului lor si sa recunoasca deschis ca desi au ochi, sunt totusi orbi. Astfel de oameni, cu pretul inimii zdrobite si al lacrimilor varsate, cauta sa primeasca uleiul sfant al doctoriei pentru ochi, care se cumpara numai cu pretul recunoasterii saraciei sufletesti.

Incercam sa ne salvam esecul si saracia spirituala ascunzandu-ne sub doctrina suveranitatii lui Dumnezeu si impotmolindu-ne intr-un dispensationalism stagnant. In timpul acesta iadul se umple... Puterile intunericului avanseaza, iar Dumnezeu cauta zadarnic un om care sa stea in spartura, asa cum a stat Ezechiel! Dragul meu frate predicator, azi ne place mai mult sa calatorim decat sa suferim, de aceea nu exista nasteri spirituale. Doamne, trimite-ne, si cat mai repede, profeti care sa nu mearga la pas cu o biserica ce nu merge la pas cu Tine.

Ni se spune adesea ca in vremurile acestea de incercari grele oamenii au nevoie sa fie mangaiati. Sunt de acord, multi au nevoie de mangaiere: cei bolnavi, cei intristati, cei in suferinta. In acelasi timp, nimeni sa nu se insele: a tacea si a fi nepasator cand casa este cuprinsa de flacari este o crima. Nu-l mangaie pe vecin cel ce-l lasa sa doarma si vede cum hotul ii sparge casa. In fata oamenilor de paie de azi, care isi bat joc de evanghelismul nostru care vesteste pierzarea si focul si iadul, care pretuieste sangele varsat la Calvar, care crede in intruparea din fecioara, avem dreptul sa ne molesim? Daca am da inapoi ne-am arata ca niste paiate. Legiunile iadului sunt mari; dar ostile cerului sunt si mai mari. Diavolul este puternic; Dumnezeu este Atotputernic. Riscul este mare. Si mare este pretul. Dar mare este si premiul!

"Este oare lungimea vietii asa de draga si este oare confortul caselor noastre atat de pretuit incat sa fim gata sa le cumparam cu pretul unei vieti de necredinta, cu pretul rugaciunilor uscate si fara viata? Nu cumva la marea judecata, in ultima instanta, in fata lui Dumnezeu vor veni milioane de oameni trimisi la pierzare, la focul cel vesnic, sa ma acuze ca am fost nepasator de soarta lor, ca am trait un materialism doar invelit in cateva versete de Scriptura? Fereasca Dumnezeu Preasfantul! Nu stiu ce vor alege altii. Cat despre mine, dati-mi focul trezirii sufletului meu si a Bisericilor din intreaga tara. Daca nu, mai bine moartea!"