Celor mai mulţi dintre oameni, conceptul de apocalipsă le induce ideea de dezastre, frică, moarte. Şi totuşi cartea biblică de care se leagă acest concept – Apocalipsa lui Ioan – nu este nici înfricoşătoare, nici stranie. După cum o spune chiar numele, ea este o descoperire, o revelaţie clară, care răspunde întrebărilor noastre şi ne alungă temerile cu privire la viitor. Dincolo de fiare, balauri, plăgi sau sânge, cartea se încheie cu o veste bună: imaginea unui nou început.

Vechiul Testament ne oferă cheia cu care să descifrăm codul Apocalipsei. Tot ceea ce, la prima vedere, pare enigmatic se luminează când citim cartea în această cheie. Apocalipsa conţine 400 de referinţe explicite şi 90 de citări literale din Pentateuh şi Profeţi, dintr-un total de 2 000 de aluzii la Vechiul Testament.

Autorul acestui comentariu, savant creştin de origine evreiască, leagă simbolismul cărţii de slujbele care aveau loc în sanctuarul vechiului Israel, arătând cum cele şapte secţiuni ale cărţii corespund celor şapte sărbători ale iudaismului. Forează Vechiul Testament în căutarea de noi înţelesuri pentru bătălia de la Armaghedon şi argumentează că profeţiile Apocalipsei prezic discreditarea finală a secularismului, resurgenţa religiei şi o nefastă coaliţie între aceste două mişcări în cadrul evenimentelor cu care culminează istoria pământului.

Jacques B. Doukhan are un doctorat în limbă și literatură ebraică la Universitatea de la Strasbourg și un al doilea doctorat în exegeza Vechiului Testament la Universitatea Andrews, unde predă în calitate de profesor de exegeză a Vechiului Testament și de studii iudaice. Este editorul a două jurnale, Shabbat Shalom și L’Olivier, și autorul mai multor cărți, printre care se numără Drinking at the Sources (un eseu asupra dramei iudeo-creștine), The Genesis Creation Story: Its Literary Structure, Ecclesiastes: All Is Vanity, Hebrew for Theologians și Secrets of Daniel, publicată în limba română în aceeași serie cu volumul de față, sub titlul Enigmele Bibliei – Cartea profetului Daniel.