O viață de victorie! Să ne cunoaștem identitatea in Cristos și puterea ce decurge din ea – Dennis-McCallum

Dennis McCallum si-a primit titlul de Bachelor of Arts in istorie de la
Universitatea de Stat din Ohio si detine un Master of Arts in studii
religioase obtinut la Seminarul Teaologic din Ashald, Ohio. El este
pastor principal in Biserica Xenos Christian Fellowship din Columbus,
Ohio si autor al mai multor carti.

In volumul O viata de victorie!,
Dennis McCallum ne transmite un mesaj al harului si al sperantei pe
baza textului din Epistola catre Romani 5-8. Datorita faptului ca ne-am
identificat cu Cristos, aplica el, putem sa renuntam la stilul nostru de
viata legalist si pacatos. Si in locul lui ni se ofera darul unei
identitati absolut noi in Cristos si libertatea de a trai numai prin
harul Sau. Cei mai multi dintre noi ne luptam in fiecare zi cu durerea,
invidia, nesiguranta si esecul. Slabiciunile pe care le avem saboteaza
adesea chiar si intentiile noastre cele mai bune. Straduindu-ne sa ne
supunem legilor religiei si ale societatii, noi ne traim viata in pacat,
in vinovatie si in certitudinea mortii. O sursa importanta atat pentru
crestinii tineri in credinta, cat si pentru cei maturi, O viata de
victorie! ne va ajuta sa Il credem pe Cristos pe cuvant si sa spargem
cercul fatal al legalismului si al pacatului din viata noastra,
inlocuindu-l cu o viata de biruinta in harul Lui.

Pentru multi
dintre noi, studierea unor pasaje ca acestea din Epistola catre Romani,
poate parea un lucru plictisitor si inutil. De fiecare data cand refuzam
sa sacrificam timpul si efortul necesar pentru a intelege sectiuni din
Scriptura cu un substrat mai dificil (de exemplu, textul amintit), ne
propunem fara sa stim sa facem un joc spiritual ca o gluma, in care
,,reparam” actiunile noastre din afara, in timp ce lasam launtrul nostru
neatins. Practic purtam doar masca ce ne ofera o aparenta seriozitate
si imitam comportamentul crestinului matur, incercand sa ii amagim pe
ceilalti din jurul nostru si in cele din urma amagindu-ne singuri. Asa
isi traiesc viata multi crestini. Uneori ei devin dureros de constienti
ca in realitate contrafac adevarata viata. Uneori asemeni acestor
crestini, ne trezim ca ne intrebam fiecare dintre noi daca nu cumva am
pierdut ceva pe drum in privinta cresterii noastre spirituale. Asemenea
vremuri de esec incontestabil ne pot da prilejul in cele din urma sa
patrundem in semnificatia pasajelor mai grele din Scriptura si sa
inaintam spre maturitatea reala in viata noastra de crestini. In caz
contrar, asemeni fariseilor de odinioara, noi am putea inainta cu greu
practicand tot felul de discipline spirituale, straduindu-ne sa avem
zilnic un timp personal de devotiune, frangandu-ne mainile de durere la
intruniri de marturisire personala a pacatului, fara ca in tot acest
timp sa ajungem vreodata cu adevarat mai aproape de Dumnezeu. Daca vrem
sa scapam de rutina unor programe nesfarsite de reforma ce par sa se
miste in cerc vicios, trebuie sa ne confruntam cu adevarata problema:
problema referitoare la cine suntem, la identitatea noastra. Dumnezeu
vrea sa auzim bine ceva important din textul amintit, din Romani 5-8. Nu
este suficient sa schimbam ceea ce facem, trebuie sa schimbam ceea ce
suntem.

In primul rand autorul ne aminteste ca noi cu totii am
mostenit o anumita identitate, o anumita natura, de la stramosul nostru,
Adam. Aceasta natura poate fi descrisa prin cuvantul ,,pacatoasa”. Desi
oamenii moderni nu vor sa auda acest cuvant, adevarul este ca
identitatea noastra de baza este aceea de pacatosi, deoarece suntem
descendentii lui Adam. Daca primirea identitatii noastre adamice duce la
o viata de pacat si in cele din urma la o viata fara Dumnezeu, la un
mod de viata care este usoara si naturala, probabil ca acelasi principiu
poate functiona la fel de bine si intr-o directie pozitiva. Inainte ca
ceva sa se poata schimba si indrepta in directia buna in adancul fiintei
noastre, trebuie sa scapam de identitatea pe care o avem in Adam. Atat
timp cat aceasta identitate ramane, orice schimbare in actiunile noastre
exterioare nu conteaza prea mult in ultima instanta. Pierderea
identitatii noastre in Adam nu este insa acelasi lucru cu pierderea
naturii noastre pacatoase. Singurul mod de a scapa de sub stapanirea
naturii adamice este moartea. Noi stim deja ca Cristos a purtat pedeapsa
pentru pacatele noastre pe cruce si faptul acesta explica de ce
Dumnezeu ne poate ierta si totodata decoperim nu numai ca Isus a murit
in locul nostru, ci si ca intr-un anume fel si noi am murit impreuna cu
El. Astfel Dumnezeu a actionat identificandu-ne cu Cristos si
declarandu-ne ca fiind ,,in Cristos” ceea ce inseamna ca noi am murit
fata de ceea ce am fost ,,in Adam”. Conform Scripturii, pe cand eram
necrestini, eram in Adam si aveam o anumita identitate, iar acum suntem
in Cristos si avem o identitate noua.

Autorul Dennis McCallum,
analizeaza in continuare trairea zilnica a vietii de crestin si noua
identitate in Cristos, ocupandu-se in special asupra a ceea ce inseamna
sa umblam dupa lucrurile Duhului (in Cristos), si nu dupa lucrurile
firii pamantesti (in Adam). Pavel, autorul Epistolei catre Romani,
subliniaza mereu ca trairea dupa indemnurile firii sau dupa indemnurile
Duhului, tine de gandirea noastra. Inainte sa existe vreo lupta vizibila
in comportamentul nostru, exista o lupta invizibila in gandirea
noastra. Mintea este adevaratul camp de lupta atunci cand e vorba de
lucrurile spirituale. Preluand aceasta idee, McCullum trateaza in carte
cateva domenii majore ale concentrarii mentale sau ale atitudinii mintii
atat in directia umblarii dupa indemnurile firii pamantesti cat si in
directia umblarii dupa indemnurile Duhului. Vom aminti succint cum
umblarea dupa indemnurile Duhului va afecta pozitiv domenii importante
din viata de credinta, cum ar fi: rugaciunea, citirea Scripturii,
partasia frateasca, dragostea care se daruieste pe sine pentru altii
etc. Esenta trairii dupa indemnurile Duhului este sa ne gandim la
lucrurile Duhului, adica sa nu ne concentram asupra pacatelor noastre,
ci asupra a ceea ce suntem acum in Cristos.

Poate cea mai
evidenta modalitate de a reflecta asupra lucrurilor Duhului este
rugaciunea. Nimic nu este mai personal sau mai important in relatia
noastra cu Dumnezeu decat viata noastra de rugaciune. Mai mult,
momentele noastre de rugaciune au potentialul de a fi cele mai
invioratoare si mai linistitoare momente din viata noastra. Astfel
rugaciunea poate lua mai multe forme, incluzand nu numai multumirea,
cererea si laudele noastre constiente, ci si o atitudine de dependenta
in rugaciune, cand intram in prezenta lui Dumnezeu. Rugaciunea in ultima
instanta inseamna a-L lasa pe Isus sa intre in viata noastra, in mintea
noastra, in situatiile noastre. Rugandu-ne astfel, Il vom lasa pe El sa
ne domine gandirea, Ii vom accepta deciziile, Il vom pune pe Dumnezeu
in centrul vietii noastre si vom privi viata in fiecare zi din
pespectiva Lui. Putem numi aceasta perspectiva ,,perspectiva verticala”,
deoarece ea recunoaste ca cea mai buna varianta este aceea care tine
seama de ce face Dumnezeu si ca acesta va aduce lumina peste toate
celelalte lucruri. Crestinii chibzuiti care isi aduc viata de fiecare zi
inaintea lui Dumnezeu spre a o supune cercetarii Lui, se afla pe drumul
care duce direct la intelegere si maturitate.

Cum mai umblam noi
dupa lucrurile Duhului? O alta modalitate importanta este prin
intermediul Bibliei. Dumnezeu a binecuvantat omenirea trimitandu-l la
noi pe Cristos ca sa ne mantuiasca din pacat. Si aceasta nu e totul.
Dumnezeu ne-a dat pe langa Fiul Sau si o scrisoare de dragoste, Cuvantul
Sau. In ea gasim cele mai profunde ganduri ale Creatorului universului,
descoperim istoria lucrarii Lui cu rasa umana, cat si planul maret pe
care Il are cu cei ce-L iubesc si slujesc. Tinand seama de importanta
Bibliei, este surprinzator ca multi crestini stiu atat de putine lucruri
din ea si despre ea. Apostolul Petru ii indeamna pe cititorii sai: ,,Ca
niste prunci nascuti de curand, sa doriti laptele duhovnicesc si curat,
pentru ca prin el sa cresteti spre mantuire” (1 Petru 2:2). Pe de alta
parte, neglijarea invatarii Cuvantului lui Dumnezeu va duce intotdeauna
in cele din urma la incetarea completa a cresterii spirituale. Prin
citirea si meditarea la cele citite din Scriptura, Dumnezeu poate sa
lumineze imediat un domeniu din viata noastra care necesita atentie.

In
crestinism, noi umblam dupa lucrurile Duhului nu numai in mod
individual ci si corporativ. Multe religii ofera optiunea desavarsirii
spirituale personale separat de alti oamneni, nu insa si crestinismul.
Ca si crestini, ni s-a dat o singura optiune: cresterea spirituala in
contextul unei comunitati crestine. Dumnezeu ne-a dat daruri spirituale
pe care le putem folosi ca sa-i zidim pe altii. La randul lor, altii isi
pot folosi darurile ca sa ne zideasca pe noi. Impartasind unii cu altii
viata lui Cristos care ne-a fost data noua tuturor, noi umblam efectiv
dupa lucrurile Duhului.

Asa cum am vazut pana acum, umblarea dupa
lucrurile Duhului o putem face prin rugaciune, prin studiul Scripturii
si prin partasia crestina. Dennis McCullum mai evidentiaza inca o cale
de concentrare mentala evlavioasa in umblarea in si cu Cristos. In Ioan
15 Domnul Isus spune: ,,Eu sunt Vita, voi sunteti mladitele. Cine ramane
in Mine si in cine raman Eu, aduce multa roada; caci despartiti de Mine
nu puteti face nimic.” Ramanerea in Cristos implica rodirea, insa
concentrarea noastra nu trebuie sa fie pe roada, ci in centrul atentiei
trebuie sa fie Cristos, Vita. Roada e frumoasa, e de dorit, e necesara
iar lipsa acesteia e o nefericire. Suntem randuiti in Cristos prin
Duhul, sa aducem multa roada. Insa facem acest lucru nu de dragul
rodirii, nu pentru faima personala sau din obligatie de forta majora, ci
avand in minte un singur gand: totul de dragul lui Cristos si spre
slava Lui.

In incheierea prezentarii dorim sa subliniem faptul ca
autorul Dennis McCullum in cartea O viata de victorie!, ne atrage
atentia asupra faptului ca trebuie sa acceptam o data pentru totdeauna
ca nu exista scurtaturi facile care sa ne duca la maturitate spirituala.
Nu exista solutii rapide, ieftine si eficiente pentru schimbarea
naturii noastre cazute, mostenite de la Adam. Dumnezeu a gasit solutia
sigura si finala – dandu-L pe Cristos la moarte -, pentru transformarea
noastra dupa chipul Sau. Din acest motiv, ceea ce trebuie sa facem, se
bazeaza intotdeauna pe ceea ce Dumnezeu a facut deja. Problema nu este
daca Dumnezeu vrea ca noi sa traim o viata corecta, o viata de victorie,
ci cum vrea El sa ajungem la o astfel de viata. Cartea de fata ne arata
profilul unui crestin matur ca astfel sa ne putem face o imagine de
ansamblu despre ce fel de oameni vrea Dumnezeu sa devenim.

**************************************

Cei
mai multi dintre noi ne luptam in fiecare zi cu durerea, invidia,
nesiguranta si esecul. Slabiciunile pe care le avem saboteaza adesea
chiar si intentiile noastre cele mai bune. Straduindu-ne sa ne supunem
legilor religiei si ale societatii, noi ne traim viata in pacat, in
vinovatie si in certitudinea mortii. Insa nu trebuie sa ne traim viata
astfel. In volumul O viata de victorie!, Dennis McCallum ne transmite un
mesaj al harului si al sperantei pe baza textului din Romani 5-8.
Datorita faptului ca ne-am identificat cu Cristos, explica el, putem sa
renuntam la stilul nostru de viata legalist si pacatos. Si in locul lui
ni se ofera darul unei identitati absolut noi in Cristos si libertatea
de a trai numai prin harul Sau. O sursa importanta atat pentru crestinii
tineri in credinta, cat si pentru cei maturi, O viata de victorie! ne
va ajuta sa Il credem pe Cristos pe cuvant si sa spargem cercul fatal al
legalismului si al pacatului din viata noastra inlocuindu-l cu o viata
de biruinta in harul Lui.