1 Ioan – Beniamin Faragau

“Rămâneți în El” – îi îndeamnă Ioan pe destinatarii epistolei lui -, “pentru ca atunci când Se va arăta El, să avem îndrăzneală, să nu rămânem de rușine și depărtați de El” (2:28). Dar realitatea în care trebuie să rămânem este nevăzută, intangibilă. Cu toate acestea, în epistola sa, apostolul folosește de 40 de ori verbe care subliniază certitudini legate de realitatea în care ne-am ancorat credința: suntem născuți din Dumnezeu; cunoaștem pe Dumnezeu, am trecut din moarte la viață; știm că suntem în El, avem viața veșnică etc. Este oare greu să ne lăudăm cu lucruri care nu pot fi nici demonstrate de noi, nici verificate de alții? Pentru că implicațiile auto-înșelării sunt veșnice, este oare de mirare că în zilele noastre alergăm după vorbirea în limbi, prorocii și minuni? Însă , la judecată, toate acestea par să nu aibă vreo valoare în fața lui Hristos; (vezi Mat. 7:22-23).

În epistola sa, Ioan ne oferă dovezi care nu înșală; trăirea în neprihănire și iubirea de frați, avertizându-ne de faptul că “oricine nu trăiește în neprihănire nu este de la Dumnezeu, nici cine nu iubește pe fratele său” (1 Ioan 3:10).