Autobiografia lui George Müller

Nu studia niciodată Biblia pentru alţii. El studia doar pentru el însuşi ca să afle ce aştepta Tatăl lui ceresc de la el. A devenit atât de îmbibat de adevărul lui Dumnezeu, încât atunci când vorbea despre Dumnezeu, ascultătorii lui îşi aminteau de cuvintele Mântuitorului din Ioan 7:38, fiindcă din el părea să curgă “râuri de apă vie”.

Rugăciunile lui erau rostite cu un limbaj simplu şi cu un duh smerit şi înflăcărat. Pentru că ştia că Tatăl lui era atât de bogat, binevoitor şi iertător, se simţea liber să ceară şi să primească mari binecuvântări. Însă trăsătura cea mai remarcabilă a rugăciunii sale era aceea că el cerea toate lucrurile în numele Domnului Isus Hristos. A-L glorifica pe Hristos şi a mări Numele Lui mai presus de orice nume părea să fie nota dominantă ce îi umplea inima şi viaţa.

Cea mai mare speranţă a lui George Muller era ca mărturia sa despre credincioşia lui Dumnezeu faţă de el să îi încurajeze pe credincioşi să dezvolte o credinţă ca a lui – credinţa fără de care este imposibil să Îi fim plăcuţi lui Dumnezeu; credinţa care lucrează prin dragoste şi purifică inima; credinţa care mută munţi de obstacole din calea noastră; credinţa care apucă tăria lui Dumnezeu şi este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite şi o puternică încredinţare despre lucrurile care nu se văd. Fie ca această credinţă să umple inimile şi vieţile celor ce citesc această carte.