Băieți de caracter care au devenit oameni de onoare – Archer Wallace

SUCCES, REALIZARI, VALORI… sunt concepte spre care
majoritatea aspira, dar, intre noi si oportunitatile pregatite de
Dumnezeu este un pod pe care nu multi au indrazneala sa il paseasca.
NOUA editie din Colectia Cartilor Rare, cartea “BAIETI DE CARACTER care
au devenit oameni de onoare” scrisa de ACHER WALLACES insumeaza o serie
de povestioare care contin exemple de perseverenta si cutezanta, din
care oricine are ce invata. Experientele acestor oameni care au pasit
inainte cu credinta in Dumnezeu, vazand provocari acolo unde altii nu
vedeau decat dificultati, sunt o reala provocare si demonstratie a
faptului ca “Pe drumul succesului este loc pentru oricine.”
Daca vrei sa pasesti si tu pe acest drum, incepe sa-l cunosti prin intermediul acestei carti.

Citind aceste istorioare, atat cei mici cat si cei mari vor gasi modele
de ispiratie in baietii care au trecut biruitori prin felurite
nenorociri si circumstante vitrege ale vietii, dar care au devenit
oameni de onoare.

* * *

Intre noi si oportunitatile
pregatite de Dumnezeu este un pod pe care nu multi au indraznela sa
paseasca. Prin putinele exemple din aceasta carte Dumnezeu vrea sa ne
spuna sa nu privim la valurile involburate ce se napustesc asupra
podului, ci la ceea ce ne asteapta la capatul acestuia.
Cei care au
trait evenimentele relatate au pasit inainte cu credinta in Dumnezeu,
vazand provocari acolo unde altii nu vedeau decat dificultati.

Liviu Bursuc

* * *

„George Matheson s-a născut pe 27 martie 1842 în Glasgow, Scoţia. Pe
când avea doar optsprezece luni, mama lui a primit trista veste că
băieţelul ei are probleme cu vederea din cauza unei inflamaţii în
spatele ochilor. Părinţii au consultat mai mulţi specialişti, dar nu au
primit prea multe speranţe. Băiatul îşi pierdu vederea treptat. Câţiva
ani de zile a putut vedea destul de bine. Mai târziu, în timpul şcolii,
putea citi şi scrie doar cu litere de tipar şi cu ajutorul unor ochelari
cu dioptrii mari. I s-a permis să stea în banca de la fereastră pentru a
avea parte de toată lumina necesară. În ciuda dificultăţilor pe care
le-a înfruntat în toţi acei ani, George Matheson a fost printre cei mai
buni din clasă. A reuşit să înveţe franceza, germana, latina şi greaca
şi la unele materii îi întrecea pe colegii săi. Mereu a trăit cu
speranţa că vederea lui se va îmbunătăţi cu timpul. Familia lui obişnuia
să-şi petreacă majoritatea vacanţelor de vară într-o staţiune de odihnă
de pe malul unui râu şi lui George îi plăcea foarte mult să se uite la
vapoarele care alunecau pe cursul apei. Aici, băiatul a petrecut multe
ore testându-şi vederea. Stătea pe chei şi urmărea vapoarele din
depărtare. Încerca să desluşească câte coşuri are fiecare vapor şi, pe
măsură ce se apropiau, să citească numele lor. Uneori i se părea că vede
mai bine, dar, în cele din urmă, trebui să accepte crudul adevăr –
starea lui se înrăutăţea. În cea mai mare parte a vieţii lui, George a
depins de alţi oameni. Cineva îi citea lecţiile când era la colegiu şi,
mulţumită unei memorii foarte bune, le învăţa temeinic. Era optimist de
felul lui. Probabil că majoritatea oamenilor s-ar simţi descurajaţi dacă
li s-ar întâmpla să orbească de tineri, dar nu şi George Matheson. El
s-a ridicat deasupra acestei mari nenorociri şi a dovedit că este un
erou. La doar unsprezece ani, a fost admis la Academia din Glasgow. A
stat alături de alţi elevi, a studiat aceleaşi materii şi a dat aceleaşi
examene ca toţi ceilalţi. Nu i s-a acordat nici un privilegiu când a
venit vorba de examenele scrise şi totuşi, în toţi cei patru ani
petrecuţi la Academie, s-a remarcat prin rezultatele foarte bune. În
primul an, a câştigat premiul pentru cunoştinţe deosebite în istorie şi
religie. În al doilea an, a primit premii la latină, istorie, geografie
şi compunere. În al treilea şi al patrulea an, a câştigat aproape toate
premiile speciale şi a terminat Academia cu o medie foarte mare. În
1857, când avea doar cincisprezece ani, s-a înscris la Universitatea din
Glasgow. În timpul şederii lui aici, vederea i s-a înrăutăţit treptat,
până când, la vârsta de optsprezece ani, George era complet orb. Luând
în considerare acest handicap, este de netăgăduit faptul că
performanţele lui George Matheson sunt un exemplu de perseverenţă şi de
cutezanţă. A avut rezultate bune la toate materiile pe care le-a
studiat, dar s-a remarcat mai ales la concursurile de dezbateri şi de
oratorie. Şi-a primit titlul de la Academia Britanică în 1861, cu
,,distincţii onorabile în filozofie” şi titlul de la Academia Militară
un an mai târziu. În 1862 s-a înscris la cursurile de la Sala
Divinităţii, pentru că îşi dorea să facă parte din cler. Timp de patru
ani s-a dedicat întrutotul pregătirii pentru această chemare şi în 1866,
după nouă ani petrecuţi la Universitatea din Glasgow, a primit licenţa
pentru a predica. În ianuarie 1867, George Matheson a devenit pastor
asistent la parohia Sfântul Bernard din Glasgow. Predica zilnic în faţa
unei mulţumi mari şi îşi pregătea slujbele cu foarte mare grijă. Atunci
când era la pupitru, oamenii uitau cu totul de handicapul lui. Întreg
serviciul divin se baza pe memoria lui, care era atât de extraordinară,
încât George nu ducea niciodată lipsă de predici, imnuri şi prelegeri.
După un an la Sfântul Bernard, a fost numit predicator la Biserica
Innellan, unde a rămas mai mulţi ani, predicând şi sfătuind o mulţime de
oameni. Innellan, cu împrejurimile ei minunate şi cu aerul curat,
devenise o renumită staţiune de odihnă şi la aceste atracţii s-a adăugat
şi faima pastorului George Matheson. Oamenii veneau de departe pentru
a-l auzi şi nimeni nu pleca dezamăgit. Închipuiţi-vi-l pe acel om
nevăzător, stând la amvonul său, sfătuind şi alinând oameni care nu
aveau probleme cu vederea şi care păreau a fi mai norocoşi decât el.
Totuşi, toate cuvintele lui erau pline de optimism şi de recunoştinţă
adresate lui Dumnezeu. Nimeni nu l-a auzit vreodată să se plângă de
necazul lui şi, atunci când se ruga sau când rostea psalmii cu vocea lui
puternică şi clară, se cunoştea că îşi punea toată inima în ceea ce
făcea. A ajuns să fie cunoscut drept ,,Matheson de la Innellan” şi mulţi
oameni veneau la el în fiecare vară pentru a-i auzi predicile…”