Colectia Reforma: Martin Luther, Scrieri, vol.1

Cuprins
Schiţă biografică — Martin Luther (1483–1546) 
Tabel cronologic
Introducere – Martin Luther si Reforma
Cele 95 de teze
Despre libertatea creştinului
Despre robia babiloniană a bisericii
Către nobilimea germană
Editura LOGOS îşi propune prin acest prim volum din Colecţia Reforma să ofere
cititorilor din România posibilitatea de a lectura, în limba lor, scrierile
esenţiale ale lui Martin Luther care au stat la baza Reformei. De aceea, prezentul
volum cuprinde patru lucrări fundamentale pentru direcţia gîndirii
reformatorului german: Cele 95 de teze, publicate în 1517, şi trei scrieri din
tumultosul an 1520: Despre libertatea creştinului (Scrisoare deschisă Papei
Leon al X-lea), Despre robia babiloniană a bisericii şi Către nobilimea
germană.

Cele 95 de teze afişate de Luther la 31 octombrie 1517 pe
uşa bisericii Castelului din Wittenberg reprezintă protestul tînărului teolog
faţă de sistemul indulgenţelor care îmbrăcase forme aberante prin activitatea
călugărului dominican Johannes Tetzel. Scrise dintr-o motivaţie pastorală şi
teologică, cu speranţa că vor constitui o bază pentru dezbateri teologice,
tezele au fost traduse imediat din latină în limba germană şi răspîndite, în
cîteva saptămîni, în toată Germania. “A fost începutul Reformei, al acelei mişcări care a schimbat
lumea.”

În Scrisoarea deschisă Papei Leon al X-lea, Luther mai speră
încă într-o conciliere cu instituţia papală, explicîndu-şi poziţia şi demascînd
atacurile necinstite ale duşmanilor săi. Luther mai credea încă în
buna-credinţă a papei, la acea dată. El anexează la scrisoare o lucrare scrisă
în acea vreme, Despre libertatea creştinului, pe care o descrie ca fiind
“doar o carticică, după cum arată şi forma ei, dar, totuşi, în ea se
cuprinde suma unei vieţi creştineşti dacă-i patrunzi sensul”. În ea,
Luther rezumă superb condiţia creştinului – “creştinul este liber şi domn
peste toate, nefiind nicicînd un supus. Creştinul este slugă a tuturor
lucrurilor, fiind supus oricui.” Libertatea se bazează doar pe credinţă,
pe relaţia vie cu Hristos, pe care Luther o descrie într-un mod impresionant.
Slujirea se bazează la rîndul ei pe dragoste, care vine din credinţa. El
explica în continuare ce înseamnă justificarea prin credinţă şi implicaţiile ei
pentru viaţa creştinilor, punînd astfel bazele unei etici protestante.
Reformatorul se opunea cu fermitate argumentului că, dacă mîntuirea se putea
obţine doar prin credinţa în Dumnezeu, atunci nu ar conta, de fapt, modul de
viaţă al credinciosului. Pentru a clarifica o dată pentru totdeauna acest
argument greşit, Luther a dezvoltat învăţătura sa despre faptele bune. Chiar
dacă limbajul şi imaginile folosite de Luther provin din spiritualitatea
mistică, această lucrare reprezintă, fără îndoială, “un document unic al
gîndirii creştine în general şi al spiritualităţii protestante în
special”.
Dintre cele trei mari lucrări ale anului 1520, Despre robia babiloniană este
cea mai reprezentativă din punct de vedere teologic. Dacă în Către nobilimea
germană, Luther cere reforma societăţii şi a bisericii din exterior, acum se
dedică schimbărilor din interior, a teologiei, în special a învăţăturii despre
sacramente. Luther face o comparaţie între captivitatea poporului evreu în
Babilon şi robia creştinătăţii sub practica sacramentelor catolice, care erau
create de oameni şi n-aveau nici un temei în Sfînta Scriptură. În lucrarea
aceasta, Luther atacă mai direct bazele Bisericii Catolice medievale decît în
Către nobilimea germană. Este evident că Luther nu s-a oprit doar la
constatarea abuzurilor din Biserica Catolică medievală, ci a trecut la o
confruntare directă cu teologia şi practica ei. Pe planul teologiei
protestante, acest document este esenţial pentru întelegerea sacramentelor şi a
rolului lor în obţinerea mîntuirii.
Către nobilimea germană a fost prima lucrare care conţine îndemnuri concrete
referitoare la reforma bisericii, a universităţilor, precum şi a vieţii sociale
şi politice. Importanţa lucrării constă mai puţin în descrierea acestor reforme,
şi mai mult în justificarea lor teologică. La baza acestui pamflet se află
doctrina revolutionară despre “preoţia tuturor credincioşilor”.
Astfel, Luther a rasturnat relaţia tradiţională dintre stat şi biserică, prin
care bisericii îi revenea puterea absolută. Timp de secole, papalitatea a
considerat că toate autorităţile lumesti de la împărat în jos se aflau sub
controlul absolut al bisericii şi că intervenţia bisericii în problemele
seculare era absolut justificată, statului şi reprezentanţilor lui nefiindu-le
însă permis să se amestece în problemele bisericii. Luther a respins categoric
supremaţia bisericii asupra statului, chemîndu-i pe reprezentanţii statului
să-ţi asume răspunderea pentru reforma bisericii din regiunile lor. Papalitatea
a refuzat categoric să corecteze abuzurile din biserica şi să iniţieze un
program de reformă. Ca urmare, Luther a formulat teza sa centrală conform
căreia aceasta trebuia să fie obligaţia statului, care, la rîndul său, a
primit-o ca putere de la Dumnezeu. Cum spune istoricul Keith Randell, “e
clar că el abandonase orice speranţă de a reforma biserica din interior. Era
necesar să fie impusă o schimbare din exterior. Această idee, mai mult decît
oricare alta, a marcat sfîrşitul conceptului medieval de creştinătate şi intrarea
în epoca modernă.”
Volumul mai cuprinde o scurtă biografie a lui Martin Luther scrisă de prof. dr.
Petru Forna, un tabel cronologic al principalelor evenimente din acea perioadă,
o prezentare a cauzelor Reformei şi rolului jucat de Luther, cît şi o introducere
pentru fiecare dintre cele patru lucrări incluse, în care este schiţat
contextul istorico-cultural în semnificaţia teologică ori istorică din
perspectiva protestantismului, toate de preot dr. Daniel Zikeli.