Cum pot să practic meditația creștină – Joel R. Beeke

În viața creștină trebuie să creștem din punct de vedere spiritual, dar eșecul de a practica meditația biblică împiedică această creștere. Astăzi, mulți credincioși înțeleg greșit această disciplină creștină de bază pentru că o asociază cu spiritualitatea New Age și religiile false. Totuși, în perioada puritanilor mulți slujitori au predicat și au scris despre meditație, și în această broșură, Joel R. Beeke ne prezintă îndrumările lor pentru acest subiect. Prin harul lui Dumnezeu, „putem redescoperi practica biblică a meditației în vremea noastră”.

„Joel R. Beeke ne-a oferit un dar minunat care să ne ajute să redobândim arta pierdută a meditației creștine. Spre deosebire de multe feluri de „meditație” de astăzi care caută să golească mintea, meditația creștină ne cheamă să ne umplem mințile de Cuvântul insuflat al lui Dumnezeu care transformă viața și înoiește mintea. Ia și citește, apoi dăruiește-o prietenilor și familiei tale.”

Fragmente sugestive

Baxter scria: „Care e motivul pentru care atât de multă predicare se pierde printre noi, iar creștinii pot alerga de la o predică la alta, fără să obosească auzind și citind, și totuși să aibă sufletele atât de slăbite și înfometate? Nu cunosc o cauză mai mare sau mai adevărată decât ignoranța și neglijența neîndoielnică a meditației.” Unii ascultători au anorexie, spunea Baxter, pentru că „ei nu au apetit, nici digestie”, dar alții au bulimie – „au apetit, dar nu au digestie”.

Meditația ajută la creșterea cunoștinței adevărului divin. Ia „vălul de pe fața adevărului” (cf. Prov. 4:2)

E mai ușor ca un om să trăiască fără inimă decât să devină mai bun prin ce citește, fără meditație… Nu cel ce citește mai mult, ci acela care meditează mai mult se va dovedi cel mai nobil, dulce, înțelept și puternic creștin.

Impedimentul 2: Lipsa timpului. Aceștia spun că sunt atât de agasați de lucrurile lumii acesteia, încât nu pot găsi timp pentru a se angrena în mod serios în meditație.

Răspuns: Religia adevărată nu este trăită doar în timpul liber. O mai mare aglomerare ar trebui să ne apropie de meditație, deoarece avem mai multe nevoi pe care să le aducem înaintea lui Dumnezeu și asupra cărora să medităm. Consecințele omiterii meditației sunt grave, avertiza Calamy. Ea conduce la împietrirea inimii. De ce promisiunile și amenințările lui Dumnezeu nu ne mai impresionează inima? Pentru că eșuăm să mai medităm la ele. De ce suntem atât de nerecunoscători lui Dumnezeu pentru binecuvântările Sale? De ce providența Lui și mustrările Lui nu mai produc roade ale neprihănirii în viețile noastre? De ce eșuăm în a beneficia de Cuvânt și de sacramente, de ce judecăm atât de mult pe alții, de ce suntem atât de slab pregătiți pentru eternitate? Nu este în mare parte datorită lipsei de meditație?

„Nicio îndatorire divină nu va veni la noi”, a scris Ranew; „noi trebuie să mergem la ea”. Dacă în trecut ai neglijat-o, deplânge-ți neglijența, și începe să fii conștient de ea: încuie-te singur cu Dumnezeu (cel puțin o dată pe zi) pentru meditație sfântă. Urcă acest deal, și când vei ajunge în vârf, vei avea o perspectivă corectă: Hristos și cerul înaintea ta. Dă-mi voie să-ți amintesc acea vorbă a lui Bernard: „O, tu, om sfânt, nu știi că Mirele tău, Hristos, este sfios, și nu va fi familiar cu tine în timp ce ai companie? Retrage-te în cămăruța ta în meditație, sau în mijlocul câmpului, și acolo vei avea parte de îmbrățișările Lui.”