Foc strain. Pericolul intristarii Duhului Sfant printr-¬o inchinare falsa – John MacArthur

Nadab si Abihu nu au fost samani sau negustori
fraudulosi, care s-au infiltrat in tabara israelitilor pentru a raspandi
printre ei superstitiile canaanitilor. Dupa toate aparentele, erau oameni
cinstiti, respectabili si lideri spirituali evlaviosi. Erau preoti ai
singurului Dumnezeu adevarat. si nu erau leviti de rand. Evident ca Nadab
mostenea functia de mare preot, iar Abihu era urmatorul in aceasta succesiune. Erau
primii fii ai lui Aaron. Moise era unchiul lor. Numele lor este in fruntea
listei „alesilor copiilor lui Israel” (Ex. 24:11). in afara de tatal lor,
Aaron, ei sunt singurii mentionati pe nume prima data cand Scriptura ii
aminteste pe cei „saptezeci de barbati dintre batranii lui Israel”, grupul de
conducatori care exercita supravegherea spirituala in natiunea ebraica (Num.
11:16-24). Scriptura nu ni-i prezinta ca pe niste figuri sinistre sau ca
pacatosi notorii, ci dimpotriva.

La Sinai, acesti doi frati, impreuna cu
ceilalti saptezeci de batrani, au avut privilegiul de a se sui pana la un
anumit loc pe munte si de a privi de la distanta cum sta Dumnezeu de vorba cu
Moise (Ex. 24:9-10). Poporului Israel i s-a poruncit sa ramana la poalele
muntelui: „Sa nu cumva sa va suiti pe munte sau sa va atingeti de poalele lui”
(Ex. 19:12). in timp ce Dumnezeu era sus vorbind cu Moise, chiar daca un
dobitoc ratacit hoinarea pe la poalele Sinaiului, acel animal trebuia omorat cu
pietre sau strapuns cu sageti (v. 13). De la baza muntelui, tot ce puteau vedea
israelitii de rand erau fumul si fulgerele. insa Nadab si Abihu au fost in mod
expres numiti de insusi Domnul, Cel ce i-a invitat sa urce si sa-i aduca cu ei
pe cei saptezeci de batrani. „Ei au vazut pe Dumnezeu si totusi au mancat si au
baut” (Ex. 24:11).
Cu alte cuvinte, Nadab si Abihu au fost mai apropiati de Dumnezeu decat aproape
oricine altcineva. Niciunui alt israelit, cu exceptia lui Moise, nu i s-a
oferit vreodata un privilegiu mai inalt. Acesti oameni pareau, cu siguranta, a
fi evlaviosi, conducatori spirituali de incredere si slujitori credinciosi ai
lui Dumnezeu, tineri cu o buna reputatie. Fara indoiala ca, de fapt, oricine
din Israel ii stima foarte mult.
si fara indoiala ca oricine din Israel a ramas consternat cand dintr-o data
Dumnezeu i-a lovit de moarte pe Nadab si Abihu cu o flacara de foc sfant. Dupa
cum se pare, acest lucru s-a intamplat chiar in prima zi a slujirii lor in
cortul intalnirii. Aaron si fiii sai fusesera unsi in cadrul unei ceremonii de
sapte zile, dupa ce construirea cortului a fost finalizata. in a opta zi (Lev.
9:1), Aaron a adus prima jertfa pentru pacat in cort si ceremonia a fost
marcata de un miracol: „Un foc a iesit dinaintea Domnului si a mistuit pe altar
arderea de tot si grasimile. Tot poporul a vazut lucrul acesta; au scos
strigate de bucurie si s-au aruncat cu fata la pamant” (Lev. 9:24).
Moise consemneaza ce s-a intamplat apoi: Fiii lui Aaron, Nadab si Abihu, si-au
luat fiecare cadelnita, au pus foc in ea si au pus tamaie pe foc; si au adus
astfel inaintea Domnului foc strain, lucru pe care El nu li-l poruncise. Atunci
a iesit un foc dinaintea Domnului, i-a mistuit si au murit inaintea Domnului. Moise
a zis lui Aaron: „Aceasta este ce a spus Domnul cand a zis: «Voi fi sfintit de
cei ce se apropie de Mine si voi fi proslavit in fata intregului popor»” (Lev.
10:1-3).
Este foarte posibil ca Nadab si Abihu au luat focul dintr-o alta sursa decat
altarul de arama si l-au folosit ca sa-si aprinda cadelnitele cu tamaie. Amintiti-va
ca Dumnezeu insusi aprinsese foc din cer pe altar. Evident ca Nadab si Abihu
si-au pus in cadelnite foc pe care il aprinsesera ei sau carbuni din vreun alt
foc din tabara lui Israel. Sursa concreta din care si-au procurat focul nu este
mentionata. Nici nu este importanta. Fapt este ca ei au folosit alt foc decat
cel aprins de Dumnezeu insusi.
Ofensa lor poate parea fara importanta unora care sunt obisnuiti cu tipul de
inchinare informala, permisiva, pentru care este cunoscuta generatia noastra. S-ar
putea, de asemenea, ca ei sa fi baut si probabil ca s-au imbatat asa incat
judecata li s-a intunecat. (Leviticul 10:9 pare sa sugereze ca aceasta a fost
cauza.) Totusi ceea ce condamna in mod explicit Scriptura este „focul strain”
pe care l-au adus. Problema pacatului lor a fost ca s-au apropiat de Dumnezeu
intr-o maniera neglijenta, refractara, inadecvata, fara reverenta care se
cuvenea. Nu L-au privit pe Dumnezeu ca sfant, nici nu I-au inaltat Numele
inaintea poporului. Raspunsul Domnului a fost rapid si fatal. „Focul strain” al
lui Nadab si Abihu a aprins asupra lor flacarile de nestins ale judecatii
divine si au fost mistuiti pe loc.
Aceasta este o relatare severa si teribila si ea are implicatii evidente pentru
biserica din vremea noastra. in mod clar, a-L dezonora pe Dumnezeu, a-L trata
cu dispret sau a te apropia de El intr-un fel pe care il detesta constituie o
nelegiuire grava. Cei care I se inchina lui Dumnezeu trebuie s-o faca in modul
in care El o cere, tratandu-L ca o Persoana sfanta.
Duhul Sfant — al treilea Membru glorios al Trinitatii — nu este mai putin
Dumnezeu decat Tatal sau decat Fiul. Astfel, a-L dezonora pe Duhul inseamna a-L
dezonora pe Dumnezeu insusi. A abuza numele Duhului inseamna sa iei in desert
Numele lui Dumnezeu. A pretinde ca El este Cel care permite inchinarea
capricioasa, ciudata si nebiblica inseamna sa-L tratezi pe Dumnezeu cu dispret.
A substitui Duhul cu un spectacol inseamna sa te inchini lui Dumnezeu intr-un
mod pe care El il dezaproba profund. Iata de ce multe ciudatenii ireverentioase
si doctrine alterate aduse in Biserica de miscarea carismatica contemporana
sunt asemanatoare (sau chiar mai rele) focului strain al lui Nadab si Abihu. Ele
reprezinta un afront adus Duhului Sfant si in acest fel lui Dumnezeu insusi,
temeiuri pentru o judecata aspra (cf. Evr. 10:31).
Cand fariseii au atribuit lui Satan lucrarea Duhului Sfant (Matei 12:24),
Domnul i-a avertizat ca o astfel de blasfemie, izvorata din inimile lor
impietrite, este de neiertat. Anania si Safira au fost numaidecat loviti cu
moartea cand L-au mintit pe Duhul Sfant. Drept urmare, „o mare frica a cuprins
toata adunarea si pe toti cei ce au auzit aceste lucruri” (Fapte 5:11). Simon
Magul, atunci cand a dorit sa cumpere puterea Duhului cu bani, a primit in
replica o mustrare aspra: „Banii tai sa piara impreuna cu tine, pentru ca ai
crezut ca darul lui Dumnezeu s-ar putea capata cu bani!” (Fapte 8:20). si
autorul cartii Evrei, scriindu-le celor aflati in primejdie de a-L insulta pe
Duhul harului, le-a oferit cititorilor sai aceasta atentionare serioasa:
„Grozav lucru este sa cazi in mainile Dumnezeului celui viu!” (Evr. 10:31). A
treia persoana a Trinitatii reprezinta un pericol pentru oricine I-ar aduce foc
strain!
Cuprins
INTRODUCERE
PARTEA INTAI. Confruntarea falsei treziri spirituale
1. Batjocorirea Duhului Sfant
2. O noua lucrare a Duhului?
3. Cercetarea duhurilor (partea I)
4. Cercetarea duhurilor (partea a Il­a)
PARTEA A DOUA. Demascarea darurilor false
5. Apostoli printre noi?
6. Nebunia profetilor falsi
7. Distorsionarea darului limbilor
8. Vindecari false si sperante false
PARTEA A TREIA. Redescoperirea adevaratei lucrari a Duhului
9. Duhul Sfant si salvarea
10. Duhul Sfant si sfintirea
11. Duhul Sfant si Scriptura
12. O scrisoare deschisa adresata prietenilor mei continuationisti
Multumiri
Anexa Voci din istoria Bisericii
Note