Introducere în creștinism. Prelegeri despre Crezul apostolic – Joseph Ratzinger

Problema de a sti cu exactitate care este continutul si sensul credintei
crestine este înconjurata astazi de ceata unei asemenea incertitudini
cum nu s-a mai întâlnit niciodata în istorie. Cine a urmarit îndeaproape
miscarea teologica a ultimului deceniu si nu face parte din grupul
acelor oameni fara minte, care sunt gata sa considere, oricând si fara
sa cerceteze, ca ceea ce este nou este automat si mai bun, si-ar putea
aminti povestea lui „Hans cel norocos”. Acesta, din comoditate, a
schimbat bulgarele de aur, care-i parea prea greu si obositor, rând pe
rând, cu un cal, cu o vaca, cu o gâsca, cu o piatra de ascutit, pe care,
în cele din urma, a aruncat-o în apa, fara sa mai piarda astfel prea
mult.

   Dimpotriva, prin ultimul schimb, el credea ca si-a
câstigat darul cel mai de pret: libertatea deplina. Cât timp a durat
starea sa euforica si cât de amara a fost trezirea sa din istoria
închipuitei eliberari, toate acestea, istorioara le lasa, dupa cum se
stie, pe seama fanteziei cititorului. În mintea crestinului îngrijorat
de astazi, nu rareori se nasc întrebari ca acestea: n-a intrat oare si
teologia noastra din ultimii ani pe un drum asemanator? N-a alunecat ea
oare spre o interpretare în scara descendenta a exigentei credintei,
care parea prea apasatoare, renuntând mereu putin câte putin la câte
ceva si având convingerea ca nu se pierde nimic din ceea ce este
esential, si totusi, de fiecare data atât de mult, încât sa se poata
face imediat pasul urmator? Iar „sarmanului Hans”, crestinului, care,
încrezator, s-a lasat dus din schimb, în schimb, din interpretare în
interpretare, nu-i va ramâne, pâna la urma, în mâna, în locul bulgarelui
de aur pe care-l avusese la început, decât o piatra de ascutit, pe care
sa o poata arunca cu sufletul împacat?

   Desigur, asemenea
întrebari sunt nedrepte, daca sunt puse la un mod prea general. De fapt,
nu se poate afirma acum cu onestitate ca „teologia moderna”, în
ansamblul ei, a urmat un asemenea drum. Dar nici nu putem nega existenta
unei opinii destul de larg raspândite, care întretine o astfel de
orientare, si care, în realitate, duce la schimbarea aurului cu piatra
de ascutit. Bineînteles, o astfel de orientare nu poate fi combatuta
doar strângând cu încapatânare în mâna metalul pretios al formulelor
rigide din trecut, care, în cele din urma, ramâne doar un bulgare de
metal, o povara, în loc sa ne câstigam, cu pretul lui, posibilitatea
unei adevarate libertati. Tocmai în aceasta consta obiectivul cartii de
fata: ea îsi propune sa ajute la o întelegere noua a credintei, ca cea
care face posibila o existenta umana autentica în lumea de azi,
explicând-o, dar fara a o transforma într-o vorbarie care cu greu
reuseste sa acopere un mare gol spiritual.

   Cartea a aparut ca
urmare a prelegerilor pe care le-am tinut în semestrul de vara al anului
1967 la Universitatea din Tübingen pentru auditorii de la toate
facultatile. Experienta pe care Karl Adam a facut-o în mod magistral, cu
o jumatate de secol în urma, la aceeasi Universitate, cu cartea Wesen
des Katholizismus (Esenta catolicismului), trebuia sa fie încercata din
nou, în acelasi mod, dar tinând cont de conditiile schimbate ale
generatiei noastre. Din punct de vedere lingvistic, textul a fost
prelucrat, respectându-se cerintele unei publicatii. Cu toate acestea,
nu am schimbat nici structura si nici continutul, limitându-ma sa adaug
documentatii stiintifice numai în masura în care era necesar pentru a
face referinta la instrumentele de care m-am folosit în mod direct la
pregatirea prelegerilor.

   Dedicând cartea auditorilor din
diferitele etape ale activitatii mele academice, doresc sa-mi exprim
recunostinta pentru întrebarile pe care mi le-au pus si pentru
reflectiile facute împreuna, care, cu siguranta, fac parte dintre
premisele din care s-a nascut aceasta lucrare. Doresc apoi sa-i
multumesc în special celui ce s-a îngrijit de aceasta editie, dr.
Heinrich Wild, fara îndemnurile caruia, pe cât de îngaduitoare, pe atât
de ferme, n-as fi avut curajul sa iau hotarârea de a înfrunta riscul pe
care îl presupune o asemenea lucrare. În sfârsit, multumesc tuturor
colaboratorilor ce s-au ostenit în diferite moduri pentru aparitia
acestei lucrari.

— J. Ratzinger