Isus, Capetenia credintei noastre – A.W. Tozer

Tozer a avertizat odata credinciosii crestini sa nu citeasca
Biblia asa cum citesc orice alta carte sau un manual. “Totdeauna am simtit
ca atunci cand citim si studiem Cuvantul lui Dumnezeu, ar trebui sa avem
asteptari mari”, a spus el. “Ar trebui sa-I cerem Duhului Sfant sa ne
descopere Persoana, slava si slujirea vesnica a Domnului nostru Isus
Hristos.” In centrul acestei carti este Isus. Ea se bazeaza pe cateva
mesaje predicate de Tozer din capitolele finale ale epistolei catre Evrei.
Intentia autorului din fiecare capitol este sa evidentieze necesitatea unei
credinte active, trainice in Isus Hristos. Numai in acest fel Ii putem fi
placuti lui Dumnezeu. 
Trebuie sa marturisim ca pretutindeni in jurul nostru exista un fel dureros de
necredinta nerusinata. Din cauza ca nu au nici o teama de Dumnezeu, barbatii si
femeile din generatia noastra iau foarte putin aminte la semnalele de
avertizare venite de la Dumnezeu. 
Sper sa nu aud niciodata vreun crestin laudandu-se chiar si numai putin cu
lucrurile la care el sau ea a renuntat si cat de mult l-a costat sau a costat-o
raspunsul la chemarea lui Dumnezeu. Orice am fost sau orice abilitati pe care
le-am avut au fost ca niste nimicuri in comparatie cu lucrul in care ne-a
chemat Dumnezeu in calitate de copii credinciosi ai Sai. 
De ce ne este atat de greu in bisericile noastre sa fim sinceri in privinta
vietii noastre si a conditiei noastre de pacatosi instrainati de Dumnezeu? Noi
nu am renuntat la nimic cand Dumnezeu, in indurarea si dragostea Sa, ne-a
chemat la Sine si in binecuvantarile harului, ale iertarii si ale pacii. 
Nu doar o data am fost intrebat la ce am renuntat cand m-am convertit si am
devenit un copil credincios al lui Dumnezeu. Eram tanar si mi-aduc bine aminte
ca am renuntat la fabrica de cauciuc fierbinte si mirositoare. Faceam
cauciucuri pentru un salariu pe ora si am renuntat la aceasta ca sa urmez
chemarea lui Hristos in slujba si lucrarea crestina. Ca tanar, mi-era frica de
viata si mi-era frica de moarte am renuntat la acestea. Eram nefericit, ursuz
si neimplinit am renuntat la acestea. Aveam ambitii egoiste, pamantesti si
materiale pe care nu le-as fi putut realiza niciodata si la acestea am
renuntat. Aceasta formeaza schita lucrurilor fara valoare la care am renuntat.
Si am descoperit curand ca in Isus Hristos, Dumnezeu imi daduse tot ce era
valoros. 
Credinta nu se bazeaza pe fagaduinte. Credinta se bazeaza pe caracter. Credinta
trebuie sa se bazeze pe increderea in Acela care face promisiunile. Da, trebuie
sa fim preocupati cu Persoana si caracterul lui Dumnezeu, si nu doar cu
fagaduintele Lui. Prin intermediul promisiunilor, aflam ce ne-a lasat Dumnezeu
ca mostenire, aflam ce putem cere ca fiind mostenirea noastra, aflam cum
trebuie sa ne rugam. Dar credinta in sine trebuie sa se bazeze pe caracterul
Dumnezeului nostru. 
Credinta in Dumnezeu trebuie manifestata, nu definita. Exact asa cum Biserica
lui Dumnezeu manifesta dragostea crestineasca, tot asa, aceasta manifestare a
credintei evlavioase, umile este idealul lui Dumnezeu pentru Biserica Sa. 
Daca esti crestin si te simti confortabil, “acasa” in Chicago, sau in
Toronto, in Iowa sau Alberta sau la orice alta adresa de pe planeta pamantului
semnele sunt evidente ca esti in necaz spiritual. 
Ecuatia spirituala suna cam asa: cu cat este mai mare multumirea ta cu
imprejurarile zilnice din aceasta lume, cu atat este mai mare dezertarea ta din
randurile pelerinilor lui Dumnezeu, in drum spre o cetate al carei arhitect si
ziditor este Dumnezeu Insusi! 
Necredinta este totdeauna pacatoasa din cauza ca implica o stare imorala a
inimii. 
Cred ca majoritatea oamenilor sunt mai mandri de abilitatea lor de a rationa
decat de orice alta capacitate. Dar ei nici macar nu banuiesc ca nimic altceva
din ceea ce au nu este atat de mic precum puterea lor de a rationa. 
Enoh are o mustrare spirituala pentru generatia lui. El a respins siretlicurile
si ispitele diavolului. El s-a hotarat in sinea lui: “Eu voi umbla cu
Dumnezeu prin credinta chiar daca lucrul acesta inseamna ca trebuie sa fiu
detasat de generatia mea. Esti tu cu adevarat detasat de generatia ta pentru ca
te impotrivesti diavolului si umbli in plinatatea Duhului Sfant? Sunt eu?
Aceasta este o intrebare foarte personala si nu indraznim sa raspundem la ea in
numele altcuiva. Generatia noastra din acest sistem al lumii sustine ca nu
exista nici un diavol personal, nici un dusman al sufletelor noastre. Insa, in
tot timpul acesta, Satan este ocupat. El foloseste o tactica straveche, care
are succes in cazul multor oameni. El ii asigura in multe feluri ca nu este
nici o urgenta in chestiunile ce tin de credinta. “Amana-ti deciziile pana
la un moment mai favorabil”, spune Satan. “Nu lua nici o decizie pana
cand situatia ta nu devine mai usoara!” Diavolul mizeaza pe faptul ca
barbatii si femeile nu vor lua niciodata aminte la avertismentul lui Dumnezeu
ca “acum este vremea potrivita” (2 Corinteni 6:2). “Amana-ti
decizia pana cand vei simti ca esti pregatit.” Acesta este sfatul
diavolului pentru aceia care sunt pierduti. Drept rezultat, milioane de oameni
au asteptat. Si asteptand, nu au mers niciodata la Dumnezeu in pocainta si
credinta. 
Daca suntem satisfacuti sa ne conformam si sa fim niste victime slabe in
mijlocul pacatelor generatiei noastre, vom muri impreuna cu generatia noastra.
Exista o alternativa. Daca ne ridicam prin credinta deasupra generatiei
noastre, noi, asemenea lui Enoh, ne vom dovedi a fi o binecuvantare pentru
aceia care vor veni! 

Cuprins 

1. Isus, Capetenia credintei noastre 
2. Enoh: credinta ne duce la rapire 
3. Noe: credinta face ceea ce Dumnezeu cere 
4. Credinta raspunde cand Dumnezeu cheama 
5. Credinta pretuieste calatoria pelerinului 
6. Credinta inseamna sa-L gasim pe Dumnezeu pentru noi insine 
7. Credinta are ochi numai pentru Isus 
8. Credinta si disciplina ne pregatesc pentru cer 
9. Credinta nu ne este data ca sa esuam 
10. Manifestul credintei: Il revendicam pe Dumnezeu acum 
11. Credinta va rabda clatinarea finala 
12. Credinta se bazeaza pe un Isus neschimbator