Izvorul Iubirii. Un pelerinaj în inima spiritualității creștine – Kyriacos C. Markides

Izvorul Iubirii povesteste cu admiratie, respect, bucurie si pe
alocuri cu umor, intr-un limbaj apropiat de inima omului contemporan,
despre Hristos ca Arhetip divin descoperit lumii, a carui imagine este
menita sa ne ajute sa ne vindecam de instrainarea de Spirit adusa de
modernitate, prin crearea unui pod atat ideatic, cat si practic, intre
minte si spirit. Parintele Maximos, episcop, calugar charismatic si
indrumator duhovnicesc, vocea principala din cartile lui Markides,
vorbeste despre Ecclesia ca „spital duhovnicesc” avand misiunea de a
ajuta oamenii sa-si depaseasca boala existentiala. Adesea punand in
oglinda abordarea psihologica si cea religioasa, dialogurile din carte
parcurg discutii in care parintele Maximos explica ce inseamna askesis
sau exercitiile spirituale (postul, rugaciunea sistematica si fara
incetare, studiul scripturilor si al vietilor sfintilor etc.) pentru
restaurarea intregii umanitati si a sanatatii spirituale; explica
necesitatea metanoiei sau a pocaintei, transformarea fundamentala a
modului in care simtim si gandim, schimbarea radicala a viziunii despre
lume; explica pe intelesul publicului larg ce sunt roadele Duhului
[agape (dragostea), chara (bucurie), eirene (pace), makrothymia
(indelunga rabdarea), chrestotis (bunatate), agathosyne (facerea de
bine), pistis (credinta), praotes (blandetea) si engratea (infranarea)]
si cum practica
Rugaciunii Inimii ne poate dezvalui darurile Duhului.

In Izvorul Iubirii,
aceasta Cale Intreita a crestinismului rasaritean isi dezvaluie metoda
iar stradania duhovniceasca devine un drum limpede, accesibil oricarui
traitor ce cauta sa faca pasi inapoi spre propria natura luminoasa, in
profunzimea fiintei, acolo unde bucuria prezentei lui Dumnezeu
indulceste durerea omeneasca.