Metamorfozele Anticristului la parintii Bisericii – Cristian Badilita

Specialist recunoscut in anticristologie, Cristian Badilița a scris un
studiu recompensat cu un premiu francez important, oferind o perspectiva
revelatoare asupra subiectului.

Lucrarea urmarește metamorfozele
Anticristului de la textele Noului Testament pana la sinteza lui
Teodoret al Cyrului in veacul al V-lea. Preistoria acestei credințe
creștine este tratata intr-o ampla introducere. La Irineu al Lyonului
(secolul al II-lea), Anticristul are o funcție antieretica și
antiiudaica. Pentru Hipolit (veacul al III-lea), el este tiranul
sangeros din fruntea ultimului imperiu. Imperiul Roman incarneaza
Anticristul și katechonul, cel care intarzie sfarșitul lumii. La Origen,
dimensiunea metafizica este mai importanta decat dimensiunea
eschatologica – Anticristul este „falsul sens“ al Scripturilor. In
secolul al V-lea, Augustin propune o interpretare de mare profunzime:
fiecare dintre noi poate deveni un „anticrist“ in masura in care viața
noastra intra in contradicție cu invațatura lui Hristos.

“Cristian
Badilita inscrie mitul Anticristului intr-un cvartet tematic:
ideologic, teologic, istoric si exegetic. El raspunde astfel uneia
dintre intrebarile pe care si le-a propus la inceputul cercetarii,
surprinzind functia pe care o indeplineste mitul la fiecare autor in
parte. Patrologul arata ca motivele pentru care teologii au preferat sa
elaboreze o anticristologie proprie tin de factori foarte diversi,
dintre care probabil doar cel mai important este momentul istoric in
care au trait. In sfirsit, incheindu-si argumentul, autorul considera ca
anticristologia nu sufera un proces evolutiv, ci doar o transformare
care tine intotdeauna de contextul istoric in care este inserata. O
metamorfozare care incepe odata cu Irineu si isi consuma astazi unul
dintre avatarurile posibile, insa nu definitive.”

— Alin Suciu

“Cartea
lui Badilita impresioneaza de la inceput prin spatiul vast pe care il
parcurge, de la preistoria veterotestamentara a «mitului». Pe linga
urmarirea cronologica si sistematica a metamorfozelor mitului
Anticristului (Badilita respinge ideea unei «evolutii» a acestuia),
autorul cauta permanent sa contextualizeze si implicit sa motiveze
interpretarile si optiunile Parintilor Bisericii. (…) Anticristul va
continua sa bintuie imaginarul colectiv si, fara indoiala, preocuparile
savantilor. Care nu vor putea ocoli de acum inainte cercetarea lui
Cristian Badilita.”