Moștenitori prin credință – Iosif Dragomir

Controversa identitatii adevaratului popor al lui Dumnezeu, beneficiarul
promisiunii facute lui Avraam, a inceput in primele zile ale
Crestinismului si este inca o tema de actualitate in zilele noastre, mai
ales in contextul pandemiei, pe fondul careia s-au intensificat
predictiile cu privire la Israel si rolul lui in aceste zile considerate
zilele din urma sau vremea sfarsitului.
Scopul acestei lucrari este
sa identificam, pe de-o parte, Promisiunea facuta de Dumnezeu lui
Avraam, iar, de cealalta parte, beneficiarii acestei fagaduinte.
Deoarece cadrul temporal al implinirii fagaduintei ne este descoperit in
Scriptura, ca fiind zilele din urma sau vremea sfarsitului, in demersul
nostru vom incerca sa localizam corect cadrul istoric al conceptelor si
evenimentelor implicate in implinirea fagaduintei.
O perspectiva
corecta asupra evenimentelor si conceptelor escatologice ne va ajuta sa
intelegem distinctia provizorie dintre Israel si Biserica caracteristica
exclusiv perioadei eschaton-ului, iar aceasta, la randul ei, ne va
ajuta sa identificam cu exactitate beneficiarii Fagaduintei avraamice.
Christos a fost, in adevar, un slujitor al taierii imprejur, ca sa
dovedeasca credinciosia lui Dumnezeu si sa intareasca fagaduintele date
parintilor (lui Israel). Preston observa ca „Pana cand cercetatorii
Bibliei nu incep sa examineze lucrarea lui Isus in acest context,
intelegerea gresita si interpretarea gresita a lucrarii Sale sunt
garantate.” .
Noi credem ca a existat o distinctie intre Israel si
Biserica lui Christos, dar acea distinctie a fost specifica perioadei
apostolice, prin urmare temporara, chiar provizorie si a avut cauze
obiective legate de lucrarea misionara a lui Pavel intre Neamuri si
cauza Evangheliei.
Astfel, „Chestiunea legata de fagaduinta/implinire
nu se refera la ce a fost evident sau perceptibil in Vechiul Testament
inainte de Christos, ci la ceea ce a fost descoperit si facut cunoscut
in Noul Testament prin Christos, in special prin moartea si invierea Sa
[…] Prin urmare, fagaduinta trebuie interpretata in lumina deplinei
revelatii a lui Dumnezeu in Christos, si nu in lumina a ceea ce este
partial sau incomplet (Vechiul Testament).”