Nu trece peste ce este scris. Sinteze tematice 12 – Beniamin Faragau

Pavel nu avea un birou, și nu era înconjurat de cărți din care putea să
se inspire. Nu scria pe computer, ca să aibă posibilitatea să recitească
și să corecteze cele scrise. Apostolul își dicta epistolele și, nu de
puține ori, o făcea în condiții vitrege de temniță. Realizarea acestui
fapt ne umple de o profundă uimire și recunoștință, nu doar în fața
cunoștințelor lui biblice, ci, mai ales, în fața miracolului și a
harului insuflării, al inspirării și al iluminării de care Duhul lui
Dumnezeu i-a făcut parte. Numai Duhul lui Dumnezeu putea să-i indice cu
atâta precizie și relevanță citatele din Vechiul Testament, prin care,
pe de o parte, să-și susțină argumentarea, și, pe de altă parte, să-și
invite destinatarii să facă conexiunea cu contextul din care citează. Ca
să ilustrăm relația dintre testamente, ne-am putea folosi de analogia
aisbergului. Cea mai mare parte din masa lui se află sub nivelul apei și
tocmai ceea ce nu se vede creează impactul care poate scufunda chiar și
Titanicul. În lumina analogiei, Vechiul Testament corespunde părții
nevăzute a aisbergului, iar Noul Testament, părții de deasupra apei.
Impactul celor afirmate de Pavel este amplificat doar dacă nu reducem la
tăcere contextele originare ale citatelor și referințelor
vechi-testamentare. Aceia dintre cititorii epistolelor lui care vor
accepta invitația de a sonda contextul de origine al citatelor vor
ajunge să înțeleagă bogăția celor scrise și se vor convinge de armonia
Scripturii, fiind motivați ei înșiși să nu treacă peste ce este scris.

Cuprins

Prefața editorului – 7
Prefața autorului – 11
Să nu treci peste ce este scris – 13
O înțelepciune nimicită – 27
O laudă doar corectă – 35
Lucruri nemaivăzute – 53
Acces la gândul Domnului – 73
Înțelepții și viclenia lor – 89
Înțelepții și gândurile lor – 101
Gura boului sau a slujitorului…? – 111
Idolatrie și pedeapsă – 125
O vorbire ce anunță pedeapsa – 137
Cei doi Adami – 167
Moartea înghițită de biruință – 187
Concluzii la ce este scris – 201
Anexa 1 – 217
Bibliografie – 223