Oameni care s-au intalnit cu Dumnezeu – A. W. Tozer

De ce sunt atat de multi crestini ineficienti, anemici,
dezamagiti si descurajati? Cred ca raspunsul este ca inlauntrul nostru avem
nevoie de confirmare, dar nu o primim.

Pana la urma, ce alt privilegiu mai inalt si ce alta
experienta mai inaltatoare este oferita omenirii decat sa fii primit in cercul
prietenilor lui Dumnezeu?

Duhul lui Dumnezeu mi-a impus sa predic si sa scriu mult
despre unirea constienta a credinciosului cu Hristos – o unire care trebuie
simtita si experimentata. Nu voi sfarsi niciodata sa vorbesc despre unirea
sufletului cu Mantuitorul, unirea constienta a inimii credinciosului cu Isus. Amintiti-va
ca nu vorbesc doar despre o unire teologica. Vorbesc de asemenea despre o unire
constienta, o unire care este simtita si experimentata.

Cum ii putem determina pe crestinii nostri caldicei sa
inteleaga ca nici un lucru din lume nu este atat de important ca dragostea lui
Dumnezeu si voia lui Dumnezeu? Nu e nevoie de o mare intelepciune pentru a
intelege ca traim intr-o generatie de oameni total increzatori in ei insisi. Ne
merge atat de bine si prosperam in atatea feluri, incat simtim o mica nevoie de
Dumnezeu. In ciuda a ceea ce ne-a spus Dumnezeu despre pericolele mandriei, noi
suntem mandri, mandri, si iar mandri! Suntem mandri de civilizatia pe care am
creat-o. Suntem mandri de inventiile noastre, de confortul nostru, de
inlesnirile si de realizarile noastre educationale. Suntem mandri ca putem
calatori atat de departe si atat de repede. Ne petrecem timpul grabindu-ne
dintr-un loc in altul, urmarind afaceri si placeri. Ne asiguram ca cel mai
important lucru din viata este sa ne castigam existenta. Si de-abia stim ce
inseamna lucrul acesta! In mijlocul agitatiei noastre, incercam sa uitam ca
imbatranim cu fiecare zi ce trece. Numai din cand in cand, cate un barbat sau o
femeie are bunul simt sa observe ca ziua judecatii se apropie din ce in ce mai
mult.

Daca traiesti doar pentru a cumpara, a vinde si a avea castig,
nu este suficient. Daca traiesti doar pentru a dormi si a munci, nu este
suficient. Daca traiesti doar pentru a prospera, a te casatori si a-ti intemeia
o familie, nu este suficient. Daca traiesti doar pentru a imbatrani si a muri,
si nu gasesti iertarea si simtul zilnic al prezentei lui Dumnezeu in viata ta,
ai ratat scopul suprem al lui Dumnezeu pentru tine.

Intrebarea cu care avem de a face nu este de natura
teologica. Stim ce invata Scripturile. Insa problema noastra este de natura
morala: avem curajul sa sustinem ceea ce stim ca este adevarat si corect? Ne
putem aduce in punctul in care sa luam crucea cu sangele ei, cu moartea si
ocara ei? Din vremea lui Avraam si pana astazi, Dumnezeu a asteptat totdeauna
din partea poporului Sau credincios sa fie un popor separat. Dragostea pentru
Dumnezeu si ascultarea fata de El au insemnat intotdeauna dispret si batjocura
din partea lumii.

Oamenii sunt foarte inceti cand vine vorba sa-L creada pe
Dumnezeu pe Cuvant. Nu as fi credincios insarcinarii mele daca nu v-as reaminti
ca acum, in iad exista barbati si femei care au crezut ca Dumnezeu avea sa faca
pentru ei ceea ce numai ei puteau face pentru ei insisi. Au pasit in vesnicie
fara sa fi spus vreodata: „Isuse, vin.” Ei au vrut ca Dumnezeu sa faca ceea ce
El le spusese lor in mod clar sa faca!

Trebuie sa confruntam faptul ca astazi, multi oameni sunt
extrem de nepasatori in viata lor. Atitudinea aceasta isi face loc in biserica.
Avem libertate, avem bani si traim intr-un lux relativ. Ca rezultat, disciplina
a disparut efectiv.

Va reamintesc ca traim intr-o vreme istorica tulburata din
punct de vedere spiritual. Crestinismul s-a dat de partea multimii
zanganitoare. Toata lumea este incantata de faptul ca Isus a avut parte de
toata durerea, suferinta si moartea, iar ei nu trebuie sa mai aiba parte de asa
ceva. Credinciosii crestini accentueaza fericirea. Nu mai vor sa auda ce spune
Biblia despre moartea fata de sine si despre viata de biruinta spirituala prin
identificarea cu Hristos in moartea si invierea Lui. Mare este numarul celor
care nu mai recunosc faptul ca victoria spirituala vine deseori in urma luptei
in noaptea lunga si intunecata a sufletului. „Asta nu e pentru noi”, sustin ei.
„Isus a suferit tot ce era de suferit, asa ca noi putem fi fericiti. Si vom fi
fericiti chiar daca va trebui sa inventam cai noi catre fericire!” Partea cea
mai rea este ca ne asteptam de asemenea ca Isus sa implineasca toata datoria
dragostei. Am uitat in mare masura prima si cea mai mare porunca: „Sa iubesti
pe Domnul Dumnezeul tau cu toata inima ta, cu tot sufletul tau si cu tot
cugetul tau.” Ceea ce sunt nerabdator sa vad in credinciosii crestini este un
frumos paradox. As vrea sa vad in ei bucuria de a-L gasi pe Dumnezeu cautandu-L
in acelasi timp. As vrea sa vad in ei marea bucurie de a-L avea pe Dumnezeu si,
cu toate acestea, dorindu-L mereu!

Unii dintre copiii lui Dumnezeu se joaca cu predarea si
victoria. Nu au ajuns niciodata in acel loc de consacrare spirituala care este
final, complet si satisfacator. Inca isi mai pastreaza caile de scapare. Am
ajuns la o concluzie trista in privinta unora dintre crestinii declarati de
astazi din jurul nostru. Ei sunt exemple slabe pentru ceea ce Hristos incearca
sa faca in lumea noastra pentru ca nu au renuntat niciodata de bunavoie la
usile lor de scapare. Pot iesi oricand vor. Atata timp cat lucrurile se
desfasoara normal, dau impresia ca umbla cu Domnul. Dar cand sunt la ananghie,
cand vine timpul de criza, se retrag. Ei vor solutia omeneasca.

Moise a intors spatele la placerile si comorile Egiptului.
Am intoarce noi, am putea intoarce noi spatele la banii, conforturile si
bunastarea pe care le avem pentru a fi oamenii lui Dumnezeu?

Dintre toate calamitatile care au venit asupra acestei lumi
si a locuitorilor ei, predarea de bunavoie a duhului uman in fata valorilor
materiale este cea mai rea! Noi, care am fost creati pentru o lume mai buna,
acceptam caile acestei lumi ca fiind ultime. Iata o tragedie de proprotii
cutremuratoare.

Noi, cei care am fost creati pentru a avea partasie cu
Dumnezeul Creator, cu ingerii, cu arhanghelii si serafimii, ne-am decis ca in
loc de aceasta, sa ne indreptam toata atentia aici. La fel de bine ar putea si
vulturul sa-si paraseasca sfera sa din inaltimi pentru a scormoni in batatura
impreuna cu gainile obisnuite.

Dar ceea ce vreau sa spun este ca crestinismul e strict in
privinta unui numar de lucruri care ne sunt dragi. Ezechiel nu se afla in
circumstante placute si favorabile. Lumina parasise sufletul lui. Probabil ca
se gandea ca lui Dumnezeu Ii ia mult timp sa-Si lucreze voia. Oare perspectiva
aceasta nu iese la suprafata si in multe din partasiile noastre? Nu vrem sa
petrecem timp arand si cultivand. Noi vrem fructele si secerisul imediat! Nu
vrem sa luam parte la nici o lupta spirituala care ne duce in noaptea lunga.
Noi vrem dimineata chiar acum! Nu vrem sa trecem prin procesul planificarii, al
pregatirilor si al durerilor nasterii. Noi vrem bebelusul in clipa asta!

Nu vrem crucea! Suntem mult mai interesati de cununa. Starea
aceasta nu este caracteristica doar secolului nostru. Thomas a Kempis a scris
cu mult timp in urma: „Domnul are multi indragostiti de cununa Sa, dar putini
indragostiti de crucea Sa!” Crestinii din jurul nostru incearca fiecare
scurtatura la care se pot gandi pentru a obtine ceva pe gratis in Imparatia lui
Dumnezeu. Cand avertizez oamenii ca scurtaturile nu merg, cate cineva se
enerveaza: „Nu este harul un lucru pe gratis?”

Baietii veseli te vor sfatui sa-ti stapanesti lacrimile si
sa incepi sa gandesti pozitiv. Hristos a promis o vreme care va veni cand nu
vor mai fi lacrimi. Dar va asigur ca pe pamantul acesta, un crestinism fara
lacrimi nu este deloc crestinism!

In ceea ce am de spus, nu ma astept ca publicul sa ma
sustina, insa am de facut o acuzatie impotriva bisericii. Nu suntem constienti
de faptul ca Dumnezeu este in mijlocul nostru. Se pare ca nu percepem tragedia
faptului ca am pierdut aproape in totalitate constientizarea prezetei Sale.

Cuprins
1. “Il propovaduim pe Hristos”
2. “Voi plati orice pret” 
3. “Dumnezeu este tot ce am nevoie” 
4. “Fie ca apele proaspete sa curga” 
5. “Cu adevarat, Dumnezeu este in locul acesta” 
6. “Nu Te voi lasa sa pleci” 
7. “Ce-i cu rugul acesta in flacari?” 
8. “Comorile Egiptului” 
9. “Stau inaintea lui Dumnezeu” 
10. “Am vazut o alta lume” 
11. “S-au deschis cerurile” 
12. “Cand va veni trezirea?”