Omul salasul lui Dumnezeu – A. W. Tozer

Cu mult timp in urma am decis ca prefer sa cunosc adevarul
decat sa fiu fericit in ignoranta. Daca nu pot avea si adevarul si fericirea,
vreau adevarul. in cer vom avea mult timp sa fim fericiti.

Oricine il cauta pe Dumnezeu ca pe un mijloc de a ajunge la scopurile dorite nu
il va gasi. Dumnezeul maret, Creatorul cerului si al pamantului, nu va fi una
din multele comori, nici macar cea mai mare dintre ele. El va fi totul in toate
sau nu va fi nimic. Dumnezeu nu Se va lasa folosit. Mila si harul Lui sunt infinite
si intelegerea Lui rabdatoare este peste masura de mare, dar nu ii va ajuta pe
oameni in alergarea lor egoista dupa un castig personal.

Oh, Dumnezeule, da-mi trei rani. Raneste-ma cu un sentiment al propriei mele
pacatosenii. Raneste-ma cu compasiune pentru lume si raneste-ma cu o dragoste
pentru Tine care ma va face sa urmaresc si sa explorez mereu, sa caut si sa
gasesc mereu.

Vechea cruce este un simbol al mortii. Ea sustine sfarsitul aspru si violent al
fiintei umane. Omul din vremurile romane care si-a luat crucea si a inceput sa
parcurga drumul si-a luat deja la revedere de la prietenii lui. El nu avea sa
se mai intoarca inapoi. Pleca pentru a i se pune capat. Crucea nu a facut
niciun compromis, nu a modificat nimic, nu a crutat nimic; ea a ucis tot ce
este in om, in mod complet si definitiv. Nu a incercat sa fie in relatii bune
cu victima ei. A lovit crud si dur si, atunci cand si-a terminat treaba, omul
nu mai exista.

Noua cruce nu ucide pacatosul, ci il redirectioneaza. il angreneaza intr-un mod
mai curat si mai incantator de viata si ii cruta respectul de sine. Celui care
se afirma ii spune: „Vino si afirma-te pentru Hristos”. Celui egoist ii spune:
„Vino si lauda-te in Domnul”. Celui care cauta senzatii tari ii spune: „Vino si
bucura-te de fiorul partasiei crestine”. Mesajul crestin este inclinat in
directia modei actuale pentru a-l face acceptabil pentru public.

In majoritatea bisericilor evanghelice acum este un obicei obisnuit sa oferi
oamenilor, mai ales celor tineri un maxim de distractie si un minim de
instruire serioasa. in majoritatea locurilor este aproape imposibil sa faci pe
cineva sa vina la o intalnire unde singura atractie este Dumnezeu. Singura
concluzie pe care o poate trage cineva este ca pretinsii copii ai lui Dumnezeu
sunt plictisiti de El, deoarece ei trebuie ademeniti la o intalnire cu o
bomboana pe bat care ia forma filmelor religioase, a jocurilor si a gustarilor.

Aceasta a influentat intreaga structura a vietii bisericii si a adus la viata
un nou tip arhitectural de biserica, prevazut sa gazduiasca vitelul de aur.

Orice obiectie adusa celor care duc mai departe crestinismul vitelului de aur
actual este intampinata cu un raspuns triumfator: „Dar ii castigam!” Sunt
castigati pentru ce? Pentru adevarata ucenicie? Pentru purtarea crucii? Pentru
renuntarea la sine? Pentru separarea de lume? Pentru rastignirea firii? Pentru
trairea in sfintenie? Pentru nobletea caracterului? Pentru dispretuirea
comorilor lumii? Pentru autodisciplina dura? Pentru dragostea fata de Dumnezeu?
Pentru dedicarea totala fata de Hristos? Bineinteles, raspunsul la toate aceste
intrebari este nu.

Neocrestinii din zilele noastre au adoptat un nou decalog, primele cuvinte din
el fiind „sa nu ai alta parere”, si un nou set de fericiri care incep asa:
„Ferice de cei care tolereaza totul, pentru ca ei nu vor fi responsabili de
nimic.” Acum se accepta sa vorbesti despre diferentele religioase in public cu
conditia ca nimeni sa nu incerce sa il converteasca pe cel de langa el sau sa
sublinieze greselile din credinta sa. Scopul acestor discutii nu este de a privi
in fata adevarul, ci de a descoperi cum gandesc adeptii unei alte religii si,
astfel, sa beneficiem de pe urma perspectivelor lor asa cum speram sa o faca si
ei.

A cauta sa fii prieten cu cei care nu vor sa fie prietenii lui Hristos inseamna
sa fii un tradator al Domnului nostru. intunericul si lumina nu pot fi aduse
impreuna niciodata prin discutii. Unele lucruri nu sunt negociabile.

Amintiti va intotdeauna urmatorul lucru: nu poti purta o cruce impreuna cu
altcineva. Chiar daca un om este inconjurat de o multime mare de oameni, crucea
sa este numai a lui si purtarea ei il separa. Societatea este impotriva lui,
altfel nu ar mai avea nicio cruce. Nimeni nu este prieten cu omul care poarta o
cruce. „Atunci toti ucenicii L-au parasit si au fugit”.

Singuratatea crestinului apare in urma faptului ca el umbla cu Dumnezeu intr-o
lume lipsita de evlavie, o umblare care deseori trebuie sa il indeparteze de
partasia crestinilor buni, la fel ca si de cea a lumii neregenerate.
Instinctele lui date de Dumnezeu striga dupa tovarasia cu alti oameni la fel ca
el, oameni care ii pot intelege dorintele, aspiratiile, cufundarea lui in
dragostea lui Hristos, si deoarece in cercul lui de prieteni sunt atat de
putini cei care impartasesc experientele lui interioare, este fortat sa umble
singur.

Omul cu adevarat spiritual este, intr-adevar, un fel de ciudatenie. El nu
traieste pentru sine, ci ca sa promoveze interesele Altuia. Cauta sa ii
convinga pe oameni sa dea totul Domnului sau si nu cere nimic, nicio parte
pentru el. Lui ii face placere nu sa fie onorat, ci sa il vada pe Mantuitorul
lui glorificat in ochii oamenilor. Bucuria lui este de a-L vedea pe Domnul sau
inaltat si el sa fie neglijat. Gaseste putini oameni care sunt dispusi sa
vorbeasca despre obiectul suprem al interesului sau, de aceea el este, deseori,
tacut, trecut cu vederea in mijlocul galagiei facute de discutiile religioase.
Din aceasta cauza este recunoscut ca fiind obtuz si prea serios. Astfel, este
evitat si prapastia dintre el si societate se largeste. El cauta prieteni ale
caror straie sa le poata identifica dupa mirosul de mir, de aloe si de casie
din palatele de fildes, si fie ca gaseste cativa, fie ca nu gaseste niciunul,
pastreaza aceste lucruri in inima lui, asa cum odinioara a facut si Maria.

Slabiciunea atat de multor crestini moderni este ca se simt ca acasa in aceasta
lume. in efortul lor de a trai o viata linistita, s-au „ajustat” societatii
neregenerate, si-au pierdut caracterul de pelerin si au devenit o parte
esentiala chiar a ordinii morale impotriva careia au fost trimisi sa
protesteze. Lumea ii recunoaste si ii accepta pentru ceea ce sunt. Acesta este
cel mai trist lucru care poate fi spus despre ei. Ei nu sunt singuri, dar nici
sfinti nu sunt.

Cuprins

1. Omul: salasul lui Dumnezeu
2. Chemarea lui Hristos
3. Ceea ce gandim despre noi este important
4. Cel nascut o data si cel nascut de doua ori
5. Despre originea si natura lucrurilor
6. De ce li se pare oamenilor ca Biblia este dificila?
7. Credinta: doctrina inteleasa gresit
8. Adevarata religie nu inseamna a simti, ci a vrea
9. Cum sa progresam din punct de vedere spiritual?
10.Vechea si noua cruce
11.Nu exista niciun fel de intelepciune in pacat
12.Trei trepte de cunoastere religioasa
13.Sfintirea profanului
14.Dumnezeu trebuie sa fie iubit pentru ceea ce este El insusi
15.Adevarata credinta este activa, nu pasiva
16.Despre a lua prea multe ca un lucru de apucat
17.Vindecarea de un duh framantat
18.Laudarosie sau subestimare?
19.Comuniunea sfintilor
20.Temperamentul in viata crestina
21.Raspunde Dumnezeu intotdeauna rugaciunilor?
22.Auto-inselarea si cum sa o eviti
23.Despre reproducerea soarecilor baltati
24.Sfintii necunoscuti
25.Trei rani care dovedesc credinciosia
26.Mania lui Dumnezeu: Ce este ea?
27.In favoarea dogmatismului
28.Prin ce traiesc oamenii
29.Cum sa testam duhurile?
30.Plictiseala religioasa
31.Biserica nu poate muri
32.Domnia Omului Isus este fundamentala
33.A fi auto-didact este mai bine decat a nu fi educat deloc
34.Cateva ganduri despre carti si despre citire
35.Asteptam din ce in ce mai putin sfarsitul apocaliptic
36.Alegerile arata si formeaza caracterul
37.Importanta doctrinei sanatoase
38.Unele lucruri nu sunt negociabile
39.Sfantul trebuie sa umble singur