Pogoara-Te, Doamne! – Roger Ellsworth

Aceste pagini au fost scrise cu dubla convingere ca Dumnezeu
Si-a intors fata de la oamenii Sai si ca nu este un lucru usor sa cauti fata
Lui.

In mare masura, biserica de astazi nu este dispusa sa confrunte nici una din
aceste doua realitati.

Insista, pe de o parte, asupra faptului ca Dumnezeu o binecuvinteaza si, ca sa
dovedeasca lucrul acesta, citeaza tot felul de statistici sclipitoare. Dar
statisticile nu pot masura climatul spiritual al bisericii. Biserica poate avea
statistici impresionante si poate fi, in acelasi timp, total deficitara in
privinta sfinteniei si a puterii spirituale. Din nefericire, biserica a folosit
deseori statisticile ca sa-si arunce singura praf in ochi. Ea poate sa freamate
de activitate si sa fie arhiplina cu membrii ei si, in acelasi timp, sa fie
infiltrata si cucerita de gandirea si faptele lumii.

Trezirea adevarata nu poate veni atata timp cat biserica pretinde cu insistenta
ca merge bine.

Apoi, mai este o alta problema. Uneori, biserica reuseste sa surprinda o
licarire a starii disperate in care se afla. Dar care este reactia ei? De prea
multe ori a crezut ca trezirea poate veni usor si repede. Insa pocainta implica
o munca atenta si profunda. Ascunderea ei sub o spoiala inselatoare nu va aduce
niciodata o lucrare extraordinara a lui Dumnezeu.

Rugaciunea lui Isaia exprima in intregime aceste doua lucruri. Rugaciunea lui:
„Pogoara-Te, Doamne!” reflecta intelegerea sa asupra faptului ca Dumnezeu era
departe si asupra nevoii unei pocainte profunde. Nadejdea mea este ca toti cei
care vor citi aceasta carte vor prinde viziunea lui Isaia si se vor alatura
rugaciunii lui.