Sfetnicul – A.W.Tozer

Duhul caută un loc de odihnă pentru picioarele Lui. El îl caută şi
eu aud fâlfâitul aripilor Sale sfinte, şi aud glasul tânguitor al Lui,
care este întristat şi stins. Îl văd căutând semne de pocăinţă, semne de
durere în inimă şi îl văd căutând să ridice judecata lui Dumnezeu de
peste biserică. Când Dumnezeu va judeca lumea, va fi foc şi teroare,
însă Dumnezeu vrea să judece Biserica acum. El vrea să te judece pe tine
şi pe mine – pe copiii Lui. El vrea să înceapă de la Casa Domnului, şi
vrea să înceapă să ne judece, iar absenţa puterii depline a Duhului
Sfânt este o condamnare continuă.

Cuprins

1. Ori de câte ori Isus Hristos este glorificat, Duhul Sfânt vine 
2. Duhul Sfânt nu este cunoscut prin intelect 
3. Prezenţa şi lucrarea Duhului Sfânt: Tot ceea ce ar fi Isus 
4. Cincizecimea: perpetuare, nu repetare 
5. Promisiunea umplerii cu Duhul Sfânt: Instantanee, nu graduală 
6. Ai tot ceea ce Dumnezeu vrea pentru tine? 
7. Darurile spirituale: Abilitatea de a face 
8. Cultivând părtăşia Duhului Sfânt 
9. Duhul Sfânt face diferenţa! 
10. Porumbelul ceresc: respins de stricăciune

Mă preocupă orice lucru care este o piedică pentru oamenii lui
Dumnezeu şi care îi ţine departe de privilegiile lor depline din viaţa
creştină. Uneori trebuie să atac cu violenţă lucruri pe care nu le cred
corecte şi care simt că au devenit o piedică pentru oamenii lui
Dumnezeu. Unii au spus că nu este treaba mea, însă este. Am fost uns de
Dumnezeu să fac ca această preocupare să fie treaba mea.

Acolo unde Isus este glorificat, Duhul Sfânt vine. El nu trebuie să
fie implorat – Duhul Sfânt vine când Mântuitorul este glorificat. Când
Hristos este onorat cu adevărat, Duhul vine.

Acum vreau să spun un cuvânt clar despre Biserica creştină care
încearcă să se descurce prin propria putere: Acest fel de creştinism îl
face pe Dumnezeu să verse, pentru că încearcă să conducă o instituţie
cerească într-un mod pământesc. În ce mă priveşte, dacă n-aş fi putut
obţine puterea divină a lui Dumnezeu, aş fi abandonat întreaga lucrare.
Biserica ce doreşte puterea lui Dumnezeu va avea de oferit ceva mai mult
decât cluburi sociale, societăţi de tricotat, echipe de cercetaşi şi
toate celelalte lucruri asemănătoare.

Eu prefer să fiu un membru al unui grup care se întâlneşte într-o
cameră mică de pe o străduţă lăturalnică, decât să fiu parte a unei mari
activităţi care merge bine şi nu este nou-testamentară în doctrina ei,
în duhul ei, în trăirea ei, în sfinţenia ei, în toată structura şi
conţinutul ei.

Oamenii vor beneficiile crucii, dar cu toate acestea, nu vor să se
supună controlului crucii. Ei vor să ia tot ceea ce poate oferi crucea,
dar nu vor să fie sub domnia lui Isus.

Există mai multă bucurie tămăduitoare în cinci minute de închinare decât în cinci nopţi de chefuire.

Duhul Sfânt poate fi absent şi pastorul poate să tot pună lucrurile
în mişcare‚ şi nimeni nu-şi dă seama de asta ani de zile. Ce tragedie‚
fraţilor‚ ce tragedie că lucrul acesta se poate întâmpla într-o biserică
creştină! Nu trebuie să fie aşa! Cine are urechi‚ să asculte ce zice
Bisericilor Duhul.

Eu vreau prezenţa lui Dumnezeu Însuşi‚ altfel nu vreau să am nici o
legătură cu religia. Îl vreau pe Dumnezeu Însuşi‚ altfel voi pleca şi
voi fi altceva‚ dar nu creştin.

Cred că ar fi bine pentru noi ca să ne oprim pur şi simplu din toate
activităţile noastre, să ne liniştim, să ne închinăm înaintea lui
Dumnezeu şi să-L aşteptăm. Nu mă face popular faptul că vă reamintesc că
suntem o adunătură de oameni fireşti, dar, oricum, este adevărat că
majoritatea creştinilor sunt fireşti. Poporul lui Dumnezeu ar trebui să
fie un popor sfinit, pur, curat, însă noi suntem o mulţime firească.
Suntem fireşti în atitudinile noastre, în tendinţele noastre, suntem
fireşti în multe lucruri. Tinerii adesea nu au reverenţă în serviciile
noastre creştine. Ne-am degradat atât de mult înclinaţiile religioase,
încât serviciul nostru creştin este, în mare parte, exhibiţionism. Avem
nevoie disperată de o vizitare divină, pentru că situaţia noastră nu va
fi niciodată îndreptată prin predici! Nu va fi niciodată îndreptată până
când Biserica lui Hristos nu va fi confruntată deodată cu ceea ce
cineva a numit mysterium tremendium – misterul înfricoşat care este
Dumnezeu, maiestatea înfricoşată care este Dumnezeu. Aceasta face Duhul
Sfânt. El aduce misterul minunat, care este Dumnezeu, la noi, şi Îl
prezintă duhului omenesc.

Nu vom cunoaşte niciodată mai mult despre Dumnezeu decât atât cât ne
învaţă Duhul. Nu vom cunoaşte niciodată ceva mai mult despre Isus decât
atât cât ne învaţă Duhul, pentru că numai Duhul dă învăţătură. Oh,
Duhule Sfânt, cât de mult Te am întristat! Cum Te-am ofensat! Cum Te-am
respins! El este Învăţătorul nostru, şi dacă El nu ne învaţă, noi nu
putem cunoaşte niciodată. El este Cel ce ne luminează, şi dacă El nu
aprinde lumina, noi nu putem vedea vreodată. El este Vindecătorul
urechilor noastre surde, şi dacă El nu ne atinge urechile, noi nu putem
auzi niciodată. Bisericile îşi pot continua activitatea săptămâni, luni,
ani fără să ştie nimic despre aceasta sau să cunoască pogorârea Duhului
Dumnezeului Celui viu peste ei. Oh, inimă, stai liniştită înaintea Lui,
prosternează-te, adoră-L înlăuntrul tău!

Oh, ce ruşine că ignorăm prezenţa regească. Avem aici o Regalitate
mai înaltă decât cea pământească – Îl avem pe Domnul domnilor şi pe
Împăratul împăraţilor – Duhul Sfânt este prezent şi noi Îl tratăm ca şi
cum nu ar fi deloc aici. Noi ne împotrivim Lui, nu-L ascultăm, Îl
stingem şi ne compromitem inimile. Auzim o predică despre El şi ne
hotărâm să învăţăm mai mult şi să facem ceva în privinţa aceasta.
Convingerea noastră se ofileşte şi, nu după mult timp, ne întoarcem în
aceeaşi stare lipsită de viaţă de dinainte. Ne împotrivim Sfetnicului
binecuvântat. El a venit să mângâie. A venit să dea învăţătură. El este
Duhul învăţăturii. A venit să aducă lumină, pentru că este Duhul
luminii. El vine să aducă puritate, pentru că este Duhul sfinţeniei.
Vine să aducă putere, pentru că este Duhul puterii. El vine să aducă
aceste binecuvântări în inimile noastre şi doreşte să avem acest fel de
experienţă. Dumnezeu va face lucrul acesta pentru oameni. El nu ne
întreabă care este contextul nostru denominaţional. Nu ne întreabă dacă
suntem arminieni sau calvinişti. Nu ne întreabă nimic altceva decât dacă
vrem să ascultăm şi să încetăm cu neascultarea. Vrei să încetezi să mai
stingi Duhul? Vrei să încetezi să te mai împotriveşti Duhului?

Tot ce doreşte El este ca noi să ne supunem, să ascultăm, să ne
deschidem inimile, şi El va da năvală, iar vieţile noastre vor fi
transformate şi schimbate!

Dacă există ceva în viaţa ta mai mare decât dorinţa de a fi un
creştin plin de Duhul, atunci tu nu vei fi niciodată un creştin plin de
Duhul, până când acel lucru nu este îndepărtat. Dacă există ceva în
viaţa ta mai solicitant decât tânjirea ta după Dumnezeu, atunci nu vei
fi niciodată un creştin plin de Duhul. Am întâlnit creştini care au tot
vrut să fie umpluţi, într-un mod vag, mulţi ani de zile. Motivul pentru
care nu au fost umpluţi de Duhul este că sunt alte lucruri pe care le
doresc mai mult. Dumnezeu nu dă busna într-o inimă omenească, până când
nu ştie că El este răspunsul şi împlinirea celei mai mari şi mai
copleşitoare dorinţe ale acelei vieţi.

Eu cred că noi suntem cea mai ocupată adunătură de activişti
înflăcăraţi care s-au pomenit vreodată în lumea religioasă. Ideea pare
să fie că, dacă nu alergăm într-un cerc cu limba de-un cot, nu Îi suntem
pe plac lui Dumnezeu.

De unde avem conceptul acesta că, deoarece ucenicii au fost umpluţi
cu Duhul atunci, în primul secol, nu este necesar pentru noi să fim
umpluţi cu Duhul acum?

Acum, în vremea nostră, avem învăţători atât de naivi, încât să ne
spună că nu trebuie să facem altceva decât să mergem tot aşa liniştiţi
înainte, până când va veni Domnul şi ne va da în stăpânire multe cetăţi.
Nu vă cer decât să cercetaţi Scripturile şi să vedeţi dacă aceste
lucruri sunt adevărate. Rugaţi-vă, supuneţi-vă, credeţi, ascultaţi şi
vedeţi ce va face Dumnezeu pentru voi!

Cred că va trebui să studiem din nou toată acastă învăţătură cu
privire la locul Duhului Sfânt în Biserică, astfel încât Trupul să poată
funcţiona din nou.