Țara cea mai bună din lume. Povestea unei regăsiri – Gabriel Purcăruș

Gabriel Purcăruș a trăit experiența exilului cu ochii deschiși și inima
neîmpăcată. El ni se prezintă ca un homo viator, care străbate oceanul
dintre două continente: pe malul părăsit locuiesc, lăsate în urmă,
iluziile juvenile, aspirațiile contrariate și idealul mereu mișcător,
precum linia orizontului. Pe malul celălalt se desfată împăcarea cu o
înțelepciune ludică, deopotrivă creștină și stoică. Din acest du-te-vino
intelectual și sufletesc s-a născut o proză de idei plină de vivacitate
bonomă, de ironie subțire și dialoguri (reale sau imaginare) pe care
cititorul le parcurge bucuros, mulțumit să descopere, în fiecare pagină,
sunetul autenticității necrispate. Cartea de față este manualul de
supraviețuire al oricărui pelerin dornic să-și redobândească surâsul
interior.

— Teodor Baconschi

Arthur Danto vorbea
într-o carte despre „transfigurarea banalului” prin artă. La jumătatea
drumului între eseu și povestiri autobiografice, autorul face exact
acest lucru. Nenumărate familii exilate economic în anii 1990-2000 se
vor regăsi în paginile pline de umor, nostalgie și înțelepciune care
povestesc pățaniile sale în Canada, iar apoi redescoperirea Europei și a
patriei. Fidelitatea cățelului Gogu sau achiziția unei automobil stau
firesc lângă fine considerații despre corectitudinea politică. Un lucru e
cert: Gabriel Purcăruș scrie cu haz despre teme grele și are adesea
acea privire capabilă să transfigureze banalul.

— Adrian Papahagi

Textele
și cărțile domnului Gabriel Purcăruș sunt, dincolo de vigoarea morală
care le animă, o mărturie lucidă și onestă asupra timpului nostru sleit
de ideologia care desfigurează, progresiv și progresist, chipul
societății în care ne e dat să trăim. Surprinderea aproape fotografică a
descompunerii firescului în varii registre ale realității imediate,
infestate perfid de corectitudine politică și neomarxism aplicat, ne
relevă o sumbră față a lumii actuale care tinde, în mod absurd, să
devină preeminentă.
Exercițiul de realism elegant și pledoaria fină
pentru valorile perene respinse azi de „omul recent” fac din povestea
unei regăsiri depănate pe drumul către cea mai bună țară din lume o
terapeutică bucurie. Inclusiv aceea de a descoperi alături de autor că
„acasă” nu e un loc împuținat de limita geografică, ci o ideală stare de
spirit conferită de bogăția lăuntrică, revărsată uneori generos într-o
carte. O carte a cărei lectură dăruiește sentimentul întremător al unei
datorii împlinite, probabil identic cu cel procurat de scrierea ei.

— Vasile Bănescu

Povestirile
conținute în acest volum sunt de o extraordinară fidelitate. Ele
reflectă spiritul de observație fecund al autorului. Citindu-le,
imaginația noastră este purtată de-a lungul unei circumstanțe nu
întotdeauna favorabile și a unei vieți pline de aventuri. Este o operă
fermecătoare, demnă de a fi inclusă în patrimoniul cultural românesc,
poate chiar universal.
Politicul, în transpoziția sa pe mai multe
continente cu realități specifice; religia ca busolă într-o lume tot mai
stranie; viața de familie și căldura relațiilor umane își găsesc locul
firesc în carte. Recomand cu căldură publicului cititor să se lase
antrenat în realitatea fascinantă a căutării „țării celei mai bune din
lume”.

— Corneliu Chișu, membru în Parlamentul Canadei

 În
această a doua carte a sa, Gabriel Purcăruș adună la un loc fărâme din
existența sa de exilat, pentru a extrage din ele esența sentimentului de
„acasă”. Ca un Ulise modern, autorul și-a petrecut ultimii 20 de ani
navigând între mai multe țări și continente, revenind  la țărm doar
pentru a porni din nou în larg. Fie că se află în iernaticul Montreal
sau în însorita Malaga, două lucruri par să-i fie totdeauna alături:
spiritul critic și cățelul Gogu. Dacă primul îl determină să treacă
lumea prin sită, cu bune și cu rele, al doilea îi aduce zâmbetul pe buze
și-l învață despre bucurie, iubire și credință. Oscilând între tonul
subiectiv și analiza obiectivă, între gravitate și lejeritate, punctate
pe alocuri de umor, textele din această carte dau măsura unui autor
înzestrat cu finețea observației și un evident talent de povestitor.

— Simona Plopeanu, jurnalist, Canada

Această
carte este o poveste de călătorie a spiritului în căutarea lumii
ideale. Ea ne descrie în aparență pelerinajele autorului, dar ele își
găsesc rezonanța în cele ale celui care le citește. Autorul își invită
cititorul cu el în călătorie, iar din când în când îl face să se întrebe
dacă aceste trăiri nu îi sunt cumva familiare. Cum suntem cu toți
călători pe acest pământ, această carte ne inspiră, pentru că ne propune
o destinație în perpetuă mișcare, acompaniați de un ghid ce conduce un
autobuz confortabil și care face pauze relaxante la momentul potrivit.

— Ciprian Apetrei, scriitor, Franța

Așezat
spiritual între Orientul contemplativ și Occidentul lucrativ, Gabriel
Purcăruș ne oferă cronica dulce-amară a unei pasionante vieți de
familie. Plimbat de soartă prin țări foarte diferite (România balcanică,
Canada francofonă și Spania mediteraneeană), eroul nostru nu încetează
să caute, pe urmele lui Don Quijote, secretul fericirii. Colecționar de
trăiri, emoții (dar și pașapoarte), autorul este, totodată, un pelerin
modern către Pământul făgăduinței. Care-i cea mai bună țară pentru un
muritor de rând? Există, oare, un loc unde curge doar laptele, brânza și
mierea? O fi așezată diaspora noastră românească în cea mai bună lume
dintre lumile posibile? Merită să-ți părăsești meleagurile natale? Ar fi
dezirabil să te întorci? Cum poți împăca apropierea cu depărtarea,
proximitatea și intimitatea, orizontala cu verticala? Vei găsi un
răspuns febril și onest (deși poate nu universal valabil) deschizând
paginile acestei superbe cărți care-l consacră pe Gabriel Purcăruș ca pe
un scriitor talentat și neodihnit al exilului post-decembrist.

— Mihai Neamțu, Clubul Marilor Cărți

În
această captivantă carte, Gabriel Purcăruș ne oferă un mănunchi de
instantanee fotografice și autobiografice, în care sunt surprinse
întâmplări semnificative pentru etapele unui traseu existențial pe care
mulți dintre noi l-am parcurs pe drumul cuprins între colapsul
comunismului național și falimentul moral al globalismului. Cu un acut
simț al observației și cu fină (auto)ironie, autorul pune în lumină
fațete ale vieții de fiecare zi din România, Canada și Spania,
reflectând nu doar diferența specifică a locuirii în diverse colțuri ale
„satului global”, ci și etapele unei pelerinaj lăuntric călăuzit de
reperele nesmintite ale credinței creștine.

— Corneliu Berari, istoric

Scrisul
lui Gabriel Purcăruș încântă și descântă deopotrivă. Cum? Simplu. El
desfată mintea și inima cititorului prin verbul cald, ludic, direct și
profund. Cartea devine perimetrul sublim al măritișului dintre „slova de
foc” și „slova făurită”, fiindcă inspirația se simte și efortul se
observă. Gabriel Purcăruș vindecă apoi rănile pe care, vrem-nu vrem,
emigrarea le încrustează adânc în inimi. Cuprinzătoare lecturi,
experiența depărtărilor și adâncimea ideilor proprii se topesc în
creuzetul unui volum atașant. Lectura textelor lui Gabriel Purcăruș
produce faimosul „katharsis” aristotelic, pentru care-i suntem
recunoscători. Începutul? Fermecător. Finalul? L-am savurat din plin. În
sfârșit, Gabriel Purcăruș dărâmă și miturile noii Inchiziții seculare,
înlocuindu-le cu povestea creștină despre originea și menirea divină a
omului. Vibrant. Transformator. De neocolit!

— Gabriel Braic, Clubul Marilor Cărți