Un Mare Preot milos si vrednic de incredere. Studii din Epistola catre evrei – Martyn Lloyd-Jones

Cartea Evrei a fost scrisa ca sa inalte maretia Mantuitorului nostru si importanta Evangheliei lui Isus Hristos.

In aceste mesaje, Martyn Lloyd-Jones dezvaluie bogatiile si
frumusetile mesajului Evangheliei prezentat in toata aceasta carte unica
a Bibliei si pledeaza atat inaintea necredinciosilor ca sa ia aminte la
acest mesaj venit din cer, cat si inaintea credinciosilor ca sa nu se
departeze sau sa stea nepasatori fata de Evanghelia Domnului Isus
Hristos.

Cuprins

1. Mantuirea – cea mai mare nevoie
2. Singura cale de scapare oferita de Dumnezeu
3. Autoritatea Evangheliei
4. De ce este mareata mantuirea
5. Scopul venirii Lui
6. Moartea Lui pentru noi
7. Doua perspective, doua destine
8. Nu-I este rusine sa-i numeasca „frati”
9. O mantuire asa de mare
10. Frati
11. Pe deplin Dumnezeu, pe deplin om
12. Marele nostru Preot credincios, neschimbator
13. Maturitate deplina
14. Modelul
15. Poporul lui Dumnezeu
16. Evitarea judecatii viitoare
17. Daca Dumnezeu este pentru noi…
18. Cele doua perspective
19. Nu le este rusine de Dumnezeul lor

Fragment sugestiv

Un lucru care diferentiaza Evanghelia lui Isus Hristos de asa de
multe remedii ineficiente oferite astazi omenirii este urmatorul:
Evanghelia lui Isus Hristos ne cere sa gandim. Nimic nu arata atat de
mult ignoranta cu privire la Evanghelia lui Isus Hristos ca faptul de a o
considera doar un soi de emotionalism sau o chestie care te face sa
plangi. Nu am nicio indoiala ca exista momente cand biserica lui
Dumnezeu lasa intr-adevar aceasta impresie, ca oamenii doar stau pe
scaune si canta, si canta pana cand sunt asa de intoxicati de propriul
cantat incat inceteaza sa mai gandeasca. Devin asa de incarcati din
punct de vedere emotional incat sunt gata sa asculte si sa accepte
orice. Insa aceasta nu este Evanghelia care se gaseste in Noul
Testament. Evanghelia spune: „Trebuie sa ne tinem de lucrurile…” ˗
„veniti sa judecam impreuna” (2:1; Isaia 1:18). Pretinde a fi adevarul,
si adevarul este totdeauna ceva ce, in primul rand, se adreseaza mintii
si ne cere sa gandim.

Lucrul de care ar trebui sa fiu cu adevarat preocupat nu este
alinarea temporara sau rezolvarea unei probleme particulare. Inainte de
toate acestea, trebuie sa iau in considerare starea mea reala inaintea
lui Dumnezeu, mai ales cand voi muri si voi sta inaintea Lui la
judecata. Multe lucruri din viata si lumea aceasta ne pot da alinare
temporara. Multe agentii ajuta intr‑adevar. Psihologia poate ajuta;
multe culte ajuta. Ele ajuta intr‑adevar oamenii sa se simta mai bine.
Dar daca permiti acestei alinari sa te faca sa simti ca totul este bine,
daca spui: „Sunt in regula” si mergi mai departe traind fara sa te
gandesti la Dumnezeu si fara sa te pregatesti sa-L intalnesti, atunci
lucrul care iti ofera alinare temporara este un mesager din iad. Sta
intre tine si Dumnezeu si a fi pregatit sa-L intalnesti.

Exista Cineva caruia nu-I este rusine sa ne numeasca frati si El este
mostenitorul tuturor lucrurilor! Te simti sarac, si gol, si slab, si
parasit, ca nu ai nimic si ca esti un nimeni? Iata raspunsul meu pentru
tine: Daca esti crestin, daca te afli in procesul acesta de a fi
sfintit, Domnului Isus Hristos nu-I este rusine sa te numeasca fratele
sau sora Lui, si El este mostenitorul tuturor lucrurilor. „Toate
lucrurile sunt ale voastre”. De ce? Deoarece „voi sunteti ai lui
Hristos, si Hristos este al lui Dumnezeu” (1 Cor. 3:21, 23).

Pe masura ce incerc sa studiez tot mai mult Cuvantul lui Dumnezeu si
incerc sa traiesc in el si sa zabovesc asupra Lui, ajung tot mai mult la
concluzia ca probabil cea mai buna definitie a credintei in ultima
analiza este de a o exprima in felul acesta: credinta inseamna ca sunt
multumit sa nu inteleg anumite lucruri si sunt multumit cu ceea ce mi-a
fost descoperit.

Adevarata masura a dragostei lui Dumnezeu este distanta de la
eternitatea gloriei la adancimea Calvarului si pana cand nu ai masurat-o
in felul acesta, sa nu vorbesti despre dragostea lui Dumnezeu ˗ tu nu
stii nimic despre ea. Principiul este acesta: nu viata este cea care
conteaza, nici lucrurile care ni se intampla in viata ˗ ci felul in care
le facem fata. Odata ce intelegem acest lucru, nu mai suntem preocupati
de lucrurile care se vor intampla. „A plecat, fara sa stie unde se
duce” (11:8), si fara sa-i pese ce avea sa se intample.

Lucrul important in viata nu este sa stii ce se va intampla, nici sa
speculezi in privinta aceasta, ci sa inveti cum sa traiesti in asa fel
incat sa nu conteze ce se intampla.