Urmatorul capitol dupa ultimul – A. W. Tozer

Cu totii ne nastem datori fata de lume si aceasta datorie
creste pe masura ce imbatranim. Daca suntem intelepti in Duhul, vom avea grija
sa inversam rolurile si sa indatoram lumea fata de noi. Putem face asa ceva
doar slujindu-ne generatia dupa voia lui Dumnezeu inainte de a fi prea tarziu.

Pacea inimii castigata prin refuzul de a purta jugul comun al compasiunii
omenesti este o pace nevrednica de un crestin. A cauta linistea astupandu-ne
urechile la strigatele durerii umane inseamna a deveni nu crestini, ci un fel
de stoici degenerati care nu au nicio legatura nici cu stoicismul, nici cu
crestinismul.

Marturia unui urmas adevarat al lui Hristos poate suna cam asa: Placerile si
comorile lumii nu ma mai atrag de acum inainte. Ma consider rastignit fata de lume
si consider lumea rastignita fata de mine. Dar multimile care i-au fost atat de
dragi lui Hristos nu mi vor fi mai putin dragi. Daca nu pot preveni sinuciderea
lor morala, ii voi boteza cel putin cu lacrimile mele omenesti. Nu vreau nicio
binecuvantare pe care sa nu o pot imparti. Nu caut nicio spiritualitate pe care
trebuie sa o castig cu pretul uitarii faptului ca oamenii sunt pierduti si fara
nadejde. Daca, in ciuda a tot ceea ce pot face eu, ei vor pacatui impotriva
luminii si vor aduce asupra lor mahnirea unui Dumnezeu sfant, atunci nu trebuie
sa-i las sa mearga pe drumul lor trist fara a plange pentru ei. Nu pot suferi o
fericire pe care trebuie sa o cumpar cu ignoranta. Resping un cer in care
trebuie sa intru inchizandu-mi ochii la suferintele semenilor mei. Aleg mai
degraba o inima zdrobita, decat orice fericire care ignora tragedia vietii
umane si a mortii umane. Chiar daca eu, prin harul lui Dumnezeu in Hristos, nu
mai sunt sub pacatul lui Adam, tot voi simti o obligatie de a fi plin de compasiune
pentru intreaga rasa nenorocita a lui Adam si sunt hotarat sa cobor pana in
mormant sau sa urc pana in cerul lui Dumnezeu, plangand pentru cei pierduti,
care pier. si astfel voi face prin puterea pe care mi-o va da Dumnezeu. Amin.

Niciun om nu are dreptul de a muri, pana cand nu a indatorat omenirea fata de
el. Niciun om nu are vreun drept moral de a se culca in pamant, pana cand nu
s-a trudit sa indeparteze o parte din pamantul din inimile oamenilor, pana cand
nu a ajutat la eliberarea oamenilor de sub tirania aceluiasi pamant si pana
cand nu i-a indreptat spre acea imparatie care va dainui dupa ce pamantul si
cerurile nu vor mai fi.

Nimeni, din nicio perioada, nu a avut parte de vreun har spiritual de care noi
sa nu ne putem bucura acum, daca indeplinim conditiile date. Daca aceste
vremuri sunt mai intunecate din punct de vedere moral, ele nu fac decat sa
creeze un context in care noi sa putem straluci mai puternic. Dumnezeul nostru
este Dumnezeul zilei de azi, cat si al zilei de ieri, si putem fi siguri ca
oriunde ne-ar duce zilele noastre de maine, Dumnezeul nostru credincios va fi
cu noi asa cum a fost cu Avraam, cu David si cu Pavel.

Adesea suntem tentati sa ne intrebam cum poate Dumnezeu sa ne iubeasca, dar
chiar daca acest sentiment este unul sincer, totusi este rezultatul unui mod
gresit de a privi lucrurile. Dumnezeu nu ne iubeste pentru ca noi suntem greu
sau usor de iubit; El ne iubeste pentru ca El este Dumnezeu, nu pentru ca noi
suntem buni sau rai, mai atractivi sau mai putin atractivi. Dragostea lui
Dumnezeu nu este scoasa din El de catre obiectul ei; ea curge din Dumnezeu ca
un rau constant pentru ca El este dragoste.

Slujirea crestina, ca sa fie acceptabila inaintea lui Dumnezeu, trebuie sa fie
curata si sincera. Tot ceea ce se face din obisnuinta nu este primit; orice
lucru facut intr-un mod superficial este sub nivelul calitatii care se asteapta
de la noi. Cantecul cantat usuratic, predica spusa fara un motiv mai inalt
decat faptul ca a venit din nou ziua de duminica, zeciuiala azvarlita in cos,
marturia data pentru ca asa trebuie – nimic din toate acestea nu va ramane in
picioare sub privirea patrunzatoare a lui Dumnezeu.

Mandria si curiozitatea omeneasca se combina adesea pentru a ne face sa
incercam sa intelegem acte ale lui Dumnezeu care sunt cu totul in afara
intelegerii umane. Nu ne place sa admitem ca nu stim ce se intampla, asa ca ne
torturam mintile incercand sa patrundem caile misterioase ale Celui Omniscient.
Este greu de conceput o sarcina mai inutila.

Obiceiul de a merge mai intai la Dumnezeu va preveni multe situatii neplacute.
Un tanar se indragosteste si, fara sa caute sfatul lui Dumnezeu, intra in
casnicie. Cativa ani mai tarziu afla ca a facut o mare greseala. Apoi se duce
la Dumnezeu sa caute o cale de iesire, si descopera ca s-a dus prea tarziu.
Dumnezeu tot il va ajuta chiar si in astfel de circumstante, dar juramintele
sfinte au fost spuse si zarurile au fost aruncate. Ar fi fost mai bine daca ar
fi mers mai intai la Dumnezeu.

Noi suntem trimisi sa binecuvantam lumea, insa niciodata nu ni se spune sa ne
compromitem cu ea. Slava noastra sta intr-o retragere spirituala de la tot ceea
ce se construieste pe nisip. Albina nu gaseste miere cand misuna in jurul
stupului. Mierea se gaseste in floarea de departe, unde este liniste, pace,
soare si un izvor curat; acolo trebuie sa mearga albina ca sa o gaseasca.
Crestinul va gasi doar cateva firimituri acolo unde credinciosii declarati se
joaca si se roaga toti intr-un suflet. Cateodata poate fi constrans sa mearga
singur sau cel putin impreuna cu cei cativa ostracizati. A face parte din
minoritatea dispretuita poate fi pretul pe care sa trebuiasca sa-l plateasca
pentru putere. insa puterea este ieftina oricare ar fi pretul.

Dupa o privire la Ghetsimani sau la Calvar, crestinul nu mai poate sa creada
vreodata ca drumul lui este unul greu. Sa nu indraznim sa ne comparam durerile
neinsemnate cu patima sublima indurata pentru mantuirea noastra. Orice
comparatie ar fi ea insasi argumentul suprem impotriva plangerilor noastre,
caci ce durere este ca a Lui?

Te va costa ceva sa mergi incet in marsul veacurilor, in timp ce oameni
entuziasti ai timpurilor noastre se agita incoace si incolo, confundand
miscarea cu progresul. Dar, in cele din urma, se va merita – iar crestinul
adevarat nu este interesat de nimic altceva mai putin de atat.

O biserica hranita cu entuziasm nu este o biserica nou testamentara. Dorinta
dupa o stimulare de suprafata este o urma sigura a naturii cazute, este tocmai
lucrul de care Hristos a venit sa ne elibereze prin moartea Sa. O multime
bizara de oameni lumesti botezati care asteapta in fiecare duminica o
impunsatura cvasi-religioasa care sa le ridice [moralul] nu are absolut nicio
legatura cu o adunare adevarata de crestini credinciosi. si faptul ca membrii
acesteia declara solemn credinta lor nepieritoare in Biblie nu schimba cu nimic
lucrurile. „Nu oricine-Mi zice: «Doamne, Doamne!» va intra in imparatia
cerurilor, ci cel ce face voia Tatalui Meu care este in ceruri\”.

Cuprins:

1. Urmatorul capitol dupa ultimul
2. Credinta versus calitate
3. Trebuie sa ramanem la cele esentiale
4. Vaitarea: o boala a sufletului
5. Datoria de a ne opune
6. Puterea cere separare
7. Directia corecta este inainte
8. Despre citirea in public a Scripturii
9. Dragostea spirituala fata de Isus
10. Obligatia noastra crestina de a ne pasa
11. Miscarea in crestere inspre unirea lumii
12. “si eu sunt un strain aici”
13. Trebuie sa gandim ca niste crestini
14. Despre a merge mai intai la Dumnezeu
15. Obligatia crestinului de a fi plin de bucurie
16. \””Asa ai gasit Tu cu cale\””
17. Colaboratori, nu competitori
18. Esenta frumusetii
19. Liber, dar nu independent
20. Conferinta sau cruciada
21. Nu va trece de la sine
22. Cine este dator si cui?
23. Slujirea adevarata
24. Credinta sau superstitie
25. Logica intruparii
26. Bataliile se castiga inainte de a fi luptate
27. Avem nevoie de darurile Duhului
28. Sa ne ocupam de viata de la radacina acesteia
29. Credinta este un act continuu
30. Faptele sunt seminte
31. Umbre versus realitate
32. Pentru omul plin de Duhul totul este duhovnicesc
33. Sa fim atenti cum folosim Scriptura
34. Oricum suntem ceea ce suntem
35. Dumnezeu nu se poate abtine sa nu iubeasca
36. Isus este biruitor!
37. “Pamantul sufletului”
38. Mergand cu frana trasa
39. Trei metode de a obtine ceea ce ne dorim”