Creștinul întronat – F. J. Huegel

n viața creștină nu există nicio poziție lipsită de pericole, nici chiar
în viața întronată. De fapt, împreună cu înălțarea pe care o aduce o
astfel de poziție vin și ispite mai subtile și mai cumplite. Satan
aruncă în joc mașinațiuni menite să-i amăgească și să-i tragă în jos pe
cei care stau în locurile cerești împreună cu Cristos, căci ei îi
stârnesc mânia și provoacă amarnica lui ostilitate…

Un șuvoi de
amăgire satanică s-a revărsat asupra lumii. Cu asemenea lucruri cum se
întâmplă în zilele noastre, când nelegiuirea a atins o înălțime – sau,
mai bine spus, o adâncime – îngrozitoare, sadică a nerușinării, față de
care nebunia Sodomei arată ca o joacă de copii, Biserica are nevoie de
„trupe de comando” care să lovească acolo unde vrăjmașul se așteaptă cel
mai puțin și care să facă incursiuni feroce în punctele cele mai
strategice ale teritoriului vrăjmașului…

„Trupele de comando” nu
se fac peste noapte, nici soldații căliți ai Bisericii. Nu există
instruire mai bună ca lupta. Dacă vrem să învățăm să folosim armele pe
care ni le pune la dispoziție faptul de a fi părtași la autoritatea
Tronului, trebuie să fim gata de a fi conduși de Căpetenia mântuirii
noastre în focul luptei. Adversarii sunt, într-un sens, parte din
binecuvântare. Binecuvântarea se va mări foarte mult datorită lor.
Prezența lor ne determină să ne îmbrăcăm cu toată armura lui Dumnezeu,
așa cum o găsim în Efeseni 6, și ne obligă să fim atenți să nu lipsească
nicio parte a ei. Prezența lor este școala în care suntem instruiți în
vederea mai multor bătălii strategice pe care va trebui să le obținem în
viitor.