Prezenta lui Dumnezeu – Max R. King

Dupa cum se poate vedea din consencintele caderii lui Adam,
Prezenta lui Dumnezeu era factorul determinant al paradisului si
extazului gradinii Edenului. Grandoarea acestei minunate gradini este
pierduta din vedere daca ea este cautata strict in termenii cadrului ei
exterior, pamantesc. Ce sunt raurile de apa, solul fertil, pomii
roditori, aurul curat si pietrele pretioase (Gen. 2:9-15) fara Prezenta
Dumnezeului Celui Viu?

Cu amaraciune, Adam a descoperit in despartirea lui de Dumnezeu o
forta distructiva care a penetrat insasi miezul fiintei lui spirituale,
un dusman teribil, numit moarte. In conformitate cu pedeapsa expres
afirmata, Adam a experimentat imediat durerile mortii pacatului, in ziua
in care a incalcat legea lui Dumnezeu. Relatia franta cu Dumnezeu a
atras dupa sine o pierdere a vietii pe care existenta lui pamanteasca,
biologica nu o putea compensa in calitate sau cantitate. El a invatat ca
omul fara legatura cu Dumnezeu este un om in legatura cu tarana „pentru
ca tarana esti si in tarana te vei intoarce“ (Gen. 3:19). Aceasta a
fost realitatea dureroasa a despartitii lui Adam de Prezenta Vie.

Expulzarea lui Adam din gradina a fost pedeapsa pentru vina lui. Dar
mai mult decat pedeapsa, a fost inceputul unei lucrari rascumparatoare
centrata in Christos, samanta femeii, care la implinirea vremii avea sa
zdrobeasca capul sarpelui si sa distruga stapanirea pacatului si a
mortii.