Vindecarea miraculoasă. De ce Dumnezeu vindecă pe unii, iar pe alții nu? – Henry W. Frost

De ce vindecă Dumnezeu pe unii, iar pe alții nu?

Întrebarea
aceasta a dat naștere unei cercetări serioase a inimii și multor
discuții. Părerile pe care le au oamenii astăzi nu sunt noi. Fiecare
dintre acestea are o genealogie care se întinde peste veacuri. Însă
puțini oameni au adus o asemenea claritate în gândire asupra acestui
subiect ca Henry Frost. Cartea lui, publicată prima oară în anul 1931,
este încă mult citată și continuă să fie considerată autoritară. Printre
nenumăratele exemple de vindecări este dat și cel al lui Hudson Taylor,
pe când se afla în China.

„Chiar de când am citit-o, am avut
simțământul că este de departe și într-un mod incomparabil, cea mai bună
carte pe care am citit-o despre acest subiect. Așadar, este cartea pe
care am recomandat-o totdeauna celor care erau nerăbdători să primească
ajutor în chestiunea aceasta. De multe ori am fost rugat să scriu eu
însumi ceva despre tema de față. Întotdeauna am răspuns spunând că Henry
W. Frost s-a ocupat deja de această chestiune într-o manieră pe care eu
o consider finală și conclusivă.
Retipărirea acestei cărți la
momentul de față este deosebit de oportună, fiindcă există în mod
evident o reînviere a interesului pentru acest subiect.”

— Martyn Lloyd-Jones   

Henry W. Frost, un canadian, a fost primul director al China Inland Mission din SUA și Canada.

Cuprins

1. O MĂRTURIE DE ÎNCEPUT
2. INDIVIZI VINDECAȚI
3. INDIVIZI NEVINDECAȚI
4. DIVERSE OBSERVAȚII
5. DOI MARTORI
6. AFIRMAȚIILE ANALIZATE
7. ARGUMENTELE ANALIZATE
8. MIRACOLE DIVINE
9. SUVERANITATEA LUI HRISTOS
10. DIVERSE DEDUCȚII
11. CONCLUZII GENERALE
12. O MĂRTURIE DE ÎNCHEIERE

Fragment:

Scopul meu în scrierea acestei
cărți este să fac ceea ce pot ca să influențez creștinii să-și
amintească acest adevăr aproape uitat, și să se întoarcă la ceea ce eu
consider că este atitudinea scripturală în privința aceasta. Așadar,
speranța mea arzătoare este ca aceste cuvinte să fie folosite de
Dumnezeu ca să stârnească pe mulți copii ai Săi să-și pună o încredere
cu totul nouă în Hristos ca Acela căruia îi pasă nu numai de suflet, ci
și de trup, și cu la fel de multă delicatețe; fiindcă sunt convins că
omul care are grijă, în toate aspectele, ca „trupul” să fie „pentru
Domnul”, va descoperi, mai devreme sau mai târziu, că „Domnul”, la
rândul Său, este într-un mod cât se poate de real și de binecuvântat
„pentru trup”. Și eu cred că, în această lume de suferință, va fi
recunoscut în general că aceasta este o experiență foarte dezirabilă.

Însă
nu trebuie să mă opresc aici. Pentru că îmi doresc să fiu absolut onest
de la început, aș vrea să spun că mai am încă un motiv pentru care
scriu această consemnare și expunere. Sunt de părere că în vremea de
acum este o nevoie specială și că, pe măsură ce timpul trece, va fi o
nevoie tot mai mare ca creștinii să se țină de tot adevărul, într-un
echilibru atent. Căutând să distrugă pacea și rodnicia copiilor lui
Dumnezeu, Satan are multe metode de atac, și niciuna nu este așa de
eficientă ca încearcarea lui de a-i conduce pe niște poziții
extravagante și lipsite de echilibru. Această ultimă afirmație este
adevărată în mod deosebit atunci când el poate să-i abordeze pe linia
interesului propriu, acolo unde reușește să-i ispitească să primească
anumite teorii date deoarece este profitabil din punct de vedere
personal să o facă. Simpla afirmație a unei astfel de posibilități
dovedește că există un pericol distinct pentru creștinul care acceptă și
susține doctrina vindecării miraculoase. Faptul că Dumnezeu îl va
păstra cu sănătate și putere, că îl va vindeca imediat când se
îmbolnăvește, este o perspectivă care atrage pe orice om, fie că este
spiritual, fie că e altfel. Aici este punctul în care Știința Creștină
și Mișcarea Emanuel și-au găsit locul și puterea; și eu cred că, în
parte, tot aici este locul în care doctrina vindecării miraculoase, mai
ales așa cum a fost în general prezentată, a făcut apel la inimile și
viețile copiilor lui Dumnezeu. Încă de la prima vedere a acestei
chestiuni apare așadar un pericol, la care fiecare ucenic adevărat al
lui Hristos trebuie să ia seama. Orice doctrină poate fi distorsionată
cu ușurință; însă aici este una care, prin însăși natura ei, poate fi
iute și mult disproporționată de către cineva care o susține și se
bucură de beneficiile ei. Și eu cred că mulți oameni au făcut acest
lucru și încă îl fac, și aceasta cu niște consecințe grave.

Cât
despre seriozitatea problemei, trebuie să ne amintim că ocuparea
oricărei poziții super-scripturale va conduce în cele din urmă pe
cineva, dacă este onest, la descurajare și deznădejde; fiindcă o astfel
de persoană nu va fi niciodată satisfăcută dacă nu ajunge pe deplin și
constant la ceea ce ea crede că este privilegiul ei în Hristos, și, dacă
ea consideră drept privilegiu ceva ce Dumnezeu niciodată nu a gândit a
fi astfel, atunci nedobândirea lui trebuie neapărat să producă reacții
cu rezultate spirituale dezastruoase. O astfel de experiență va însemna
că omul lui Dumnezeu va concluziona fie că, dintr-un anumit motiv,
Dumnezeu l-a părăsit, fie că el însuși l-a părăsit pe Dumnezeu într-un
anumit detaliu, când de fapt nici una, nici alta nu poate fi adevărată.
Am văzut multe astfel de cazuri legate de doctrina vindecării
miraculoase, dintre care unele au fost negrăit de triste, când, din
cauza îmbrățișării unei teorii nescripturale și irealizabile, sfântul în
cauză, în ciuda unei consacrări complete a vieții, trăia în întunericul
deznădejdii, ajungând în unele cazuri chiar la disperare. Singura
corectare a unei astfel de experiențe este coborârea de pe poziția
scripturală nefondată care a fost adoptată, pe pământul scriptural
solid, și rămânerea acolo. O astfel de direcție nu va îndrepta spre o
particularitate deosebită sau spre o extra-reputație de sfințenie; dar
va conduce cu certitudine spre odihna inimii și spre o mărturie
adevărată înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor.

* * *

Îmi
doresc ca toți cei care au întrebări legate de vindecare să o citească.
Nu e o carte nouă. De fapt, limbajul este foarte demodat. Însă mă
îndoiesc că vei găsi undeva o abordare mai echilibrată și mai judicioasă
în ce privește subiectul vindecării divine.

— Joni Eareckson Tada